În Săptămâna Patimilor ne pregătim cel mai intens pentru Înviere, încercând să ne înnoim sufleteşte prin post, rugăciune şi pocăinţă. Încercăm să ne transfigurăm propria viaţă, să ne depărtăm de toate deşertăciunile lumeşti, de toate purtările rele care ne despart de Dumnezeu şi de iubirea aproapelui nostru.

Toată osteneala şi stăruinţa noastră nu se reduc doar la a ne abţine de la mâncare, de la băutură, de a rosti rugăciuni doar din vârful buzelor, fără a izvorî din adâncul inimii noastre. Am văzut cât de important este postul trupesc în devenirea noastră duhovnicească. Însă nu e de ajuns să ne limităm la postul trupesc. Trebuie să ne desăvârşim prin postul duhovnicesc. La ce folos să mâncăm de post vremelnic, dacă nu lepădăm din viaţa noastră pentru totdeauna minciuna, ura, ipocrizia, făţărnicia, vorbirea de rău a altora, afacerile murdare, iubirea de arginţi, mândria, invidia, desfrânarea, fumatul, beţia, cearta, pizma, înşelăciunea, indiferenţa faţă de învăţăturile lui Hristos ş.a.m.d. La ce folos să ne uscăm trupul prin post, dacă nu reuşim să ne iertăm unii pe alţii? În acest sens părintele Sofian Boghiu spunea: "În post contează foarte mult să vă iertaţi unul pe altul... Poţi să mori de foame, nu are niciun rost postul tău, până nu te împaci cu celălalt. Unii nu-şi vorbesc cu anii. Dar postesc fiecare post. Vai de postul lor!...". Suntem, aşadar, chemaţi de Hristos Însuşi să ne plinim postul trupesc cu cel duhovnicesc. Cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur trebuie să răsune în urechile şi inimile noastre în fiecare post: "Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi un sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, nu întoarceţi capul. Nu numai gura voastră şi stomacul să postească, ci şi ochiul, şi urechile, şi picioarele, şi mâinile voastre, şi toate mădularele trupului vostru!".

Se cuvine, aşadar, să mergem pe această cale strâmtă a postului duhovnicesc pentru a nu rămâne în faţa lui Hristos doar la nivelul unui regim alimentar fără adevăratele roade duhovniceşti la care trebuie să ne ducă nevoinţele postului.