"Cu mare smerenie şi încredere în ajutorul Domnului, având încurajarea întregii comunităţi ortodoxe a Picleului, în frunte cu consilierii bisericeşti şi alţi oameni de bine, noi, 16 persoane, am pornit din satul nostru scăldat de apa Varasăului, în marea aventură, urmând drumul Crucii", ne-a spus Preacucernicul părinte paroh al Picleului, preotul Sever Cristea. De fapt, părintele Cristea a fost în permanenţă sufletul şi îndemnul acestei acţiuni, numită cu simpatie şi respect "marea aventură", şi nu fără îndreptăţire, pentru că traseului, din Picleu la Trigolo, nu i-au lipsit nici peripeţiile şi nici emoţiile, trecute însă toate cu bine, cu ajutorul lui Dumnezeu. Asupra acestor întâmplări nu vom insista mai mult, decât pentru a sublinia spiritul de echipă în care s-a cristalizat şi cimentat relaţia celor 16 drumeţi: Preotul Sever Cristea şi preoteasa Cristina, familiile Ovidiu şi Melania Popovici, Dan şi Irina Popovici, Ionel (zis Hondu) şi Maria Ciuciu, medicii Ioana Român şi Iuliu Stuflac, Teodor şi Mia Pop cu fiul lor Marius, inginerul Aurel Mal şi consilierul Florian Rus - zis şi Ambasadorul. Desigur, nu-l vom uita pe Ioan Ciuciu, fiul satului Picleu, stabilit în Trigolo de 6-7 ani, devenit cetăţean al acelei comunităţi, aclimatizat şi adoptat fără rezerve, căruia noii săi consăteni i-au acordat deplina lor încredere. Ioan Ciuciu este cel căruia i se datorează întreaga relaţie a celor două comunităţi: Picleu şi Trigolo. De ce Drumul Crucii? Pentru că, echipajul picleenilor a urmat traseul pe care a pornit marele crucifix - troiţa - construit la Picleu, pentru comunitatea catolică din Trigolo, cadou, atenţie sau dar de mulţumire pentru cele trei clopote primite de Biserica din Picleu din partea trigolezilor. Când autotrenul cu crucea a parcat în curtea Bisericii din Trigolo, amurgise bine de tot, în ziua de sâmbătă, 25 septembrie a.c. Zeci şi chiar sute de trigolezi se adunaseră în incintă pentru a vedea marele crucifix. Duminică, 26 septembrie, a fost cu adevărat sărbătoare la Trigolo. Pentru că ne aflam în duminica Oratoriului, întreaga comunitate catolică venise la Biserică. Printre ei se aflau şi românii din Picleu, în general tineri, care se aflau la muncă în Italia, numărul lor fiind de aproximativ 50-60 persoane. Intrarea picleenilor în biserică a fost primită cu tot ceremonialul obişnuit ritului catolic, din care, desigur, n-au lipsit cântece corale şi interpretările la orgă. Preotul Bisericii trigoleze, părintele Giuseppe Feri, un om de o vitalitate debordantă şi de o politeţe şi amabilitate desăvârşită, a prezentat enoriaşilor săi întreaga istorie - nu mai veche de un an, dar atât de bogată în fapte - a relaţiilor dintre Trigolo şi Picleu. Deosebita ospitalitate cu care bihorenii din Picleu au fost primiţi în această comună din ţinutul Cremonei a fost întregită de posibilitatea vizitării celor două mari oraşe ale provinciei - Milano şi Veneţia. Încărcaţi de daruri şi frumuseţi spirituale, dobândite în timpul acestui minunat pelerinaj, picleenii s-au întors acasă, având promisiunea vizitei trigolezilor la Picleu, într-un număr mult mai mare, în anul viitor, 2005. Au fost asiguraţi că vor fi aşteptaţi cu mare bucurie şi nerăbdare.