Intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim constituie o ultimă etapă din actul operei Sale mântuitoare prin care şi-a manifestat iubirea faţă de oameni. Sfintele Evanghelii ne arată că Mântuitorul Se îndrepta spre Ierusalim înainte de Patimi, fiind pe deplin conştient de ce-L aşteaptă acolo, prevenindu-i pe ucenicii Săi că va fi dat în mâinile păgânilor, care-L vor batjocori şi-L vor omorî, dar că a treia zi va învia ( Matei, 16,21).

 

În vechime când un rege intra în mod solemn într-un oraş, era primit cu un ceremonial anume, care avea rolul de a marca cinstea deosebită a locuitorilor faţă de acesta. La primirea unui rege locuitorii oraşului se îmbrăcau în veşminte de sărbătoare, purtând flori şi ramuri înverzite în mâini şi ieşeau în întâmpinarea regelui în afara Cetăţii, însoţindu-l pe rege şi suita sa în oraş, în strigăte şi aclamaţii de bucurie. Istoricul Iosif Flaviu, care a trăit în secolul I al erei creştine, ne oferă informaţii în acest sens despre intrarea solemnă în Ierusalim a lui Alexandru cel Mare. Locuitorii oraşului i-au ieşit acestuia în întâmpinare mult în afara Cetăţii, îmbrăcaţi în haine albe, în frunte cu arhiereul şi preoţii de la templu, îmbrăcaţi în veşminte preoţeşti. Alexandru cel Mare a fost foarte impresionat de primirea făcută, încât a renunţat la intenţiile nefavorabile pe care le avea faţă de iudei şi chiar le-a acordat unele privilegii locuitorilor oraşului. O procesiune asemănătoare s-a petrecut şi la intrarea Domnului Hristos în Ierusalim în preajma sfintelor Sale Patimi. În drumul Său spre Ierusalim, Mântuitorul a poposit în Betania unde locuitorii satului L-au primit cu entuziasm. Tot aici li s-a pregătit o cină în casa lui Simon Leprosul, unde erau de faţă la masă şi Lazăr cel înviat, fratele surorilor Marta şi Maria. Vestea că Mântuitorul se afla la Betania a ajuns repede la Ierusalim, de unde mulţi iudei veniţi la Ierusalim pentru a sărbători Paştile, s-au îndreptat spre Betania, atât pentru a-L vedea pe Iisus, cât şi pentru a-l vedea pe Lazăr. Entuziasmul mulţimii ajunsese la culme, încât nimeni nu putea să-i mai oprească pe oameni. Astfel, când Domnul Hristos S-a îndreptat spre Cetatea Ierusalimului o mare mulţime de oameni i-a ieşit în întâmpinare, venind apoi împreună cu El în Ierusalim. În mijlocul acelei mulţimi Iisus şedea pe un mânz de asină, pe care, la porunca Sa, ucenicii l-au adus de la Betfaghe.

 

Mântuitorul intră în Ierusalim "pe mânzul asinei" pentru a arăta că vine ca Împărat al Păcii, împlinind astfel proorocia lui Zaharia (9,9), lucru pe care ucenicii îl vor înţelege mai târziu. Iisus intră în Ierusalim ca Mesia-Împăratul, dar nu ca un cuceritor venit să cotropească şi să nimicească, ci ca Împăratul Păcii!