Postul Naşterii Domnului sau al Crăciunului închipuie ajunarea de patruzeci de zile a proorocului Moise, precum şi postul patriarhilor din Vechiul Testament. După cum aceia aşteptau venirea lui Mesia cu post şi rugăciune, aşa se cuvine să aştepte creştinii şi să întâmpine prin ajunare pe "Cuvântul lui Dumnezeu" născut din Fecioara Maria. Postul Crăciunului are 40 de zile, începând de duminică, 15 noiembrie, şi se încheie pe 24 decembrie. Se lasă sec în seara zilei de 14 noiembrie (Sf. Filip).

 

Postul Crăciunului a fost rânduit de Biserică pentru a pregăti credincioşii pentru marea sărbătoare a Naşterii lui Hristos. Alături de faptele bune, de rugăciune, de smerenie, postul este un mijloc pentru dobândirea virtuţilor. El este desăvârşit atunci când abţinerea de la mâncărurile de dulce este unită cu efortul spre virtute şi progres spiritual. Cele dintâi menţiuni despre practicarea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin şi episcopul Leon cel Mare al Romei. La început, creştinii nu posteau toţi în acelaşi fel şi acelaşi număr de zile. Unii posteau şapte zile, alţii şase săptămâni. Sinodul local din Constantinopol din 1166 d.Hr. a uniformizat durata acestui post, hotărând ca toţi creştinii să postească 40 de zile. Prin durata lui, acest post ne aminteşte de postul de 40 de zile al lui Moise de pe Muntele Sinai, când proorocul aştepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră. Ultima zi a Postului Naşterii Domnului (24 decembrie), numită ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: se ajunează până după-amiaza, când se obişnuieşte să se mănânce, în unele părţi, grâu fiert amestecat cu fructe şi miere, în amintirea postului lui Daniel şi al celor trei tineri din Babilon.