În prima duminică din Postul Mare se prăznuiește Duminica Ortodoxiei sau a dreptei credințe. În această duminică, biserica ortodoxă face amintirea acelei zile în care, cu aproape 1.200 de ani în urmă, ortodoxia a biruit credința cea rătăcită a acelora care erau împotriva cinstirii Sfintelor Icoane și care ziceau că închinarea la icoane ar fi închinarea la idoli, o închinare păgânească și că icoanele, din acest motiv, trebuie scoase din biserica creștină.

Biserica ne învață să cinstim icoanele ca pe niște lucruri sfinte, care ne pot mijloci mari foloase sufletești. De aici și obiceiul creștinesc de a sfinți icoanele înainte de a le așeza la locul lor. Când se aduce pruncul nou pentru creștinare preotul îl închină pe noul fiu al lui Cristos în fața icoanelor. Mirii care au primit Sfânta Taină a cununiei se închină în fața sfintelor icoane, pentru ca sfinții de pe ele să le stea într-ajutor în calea grea a vieții. Creștinii, când intră și ies din biserică, sărută sfintele icoane. Astfel, cinstirea sfintelor icoane, este strâns legată de viața noastră de creștini de la naștere și până la moarte. Cinstind și preamărind această mare sărbătoare a ortodoxiei, Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Aleșd organizează, an de an, ceremonii deosebite cu acest prilej. După săvârșirea Sfintei Liturghii, cuvântul de învățătură l-a constituit Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru Duminica Ortodoxiei din anul 2015, citită de tânărul teolog Alexandru Gancea. Adresată preoților și tuturor credincioșilor, pastorala este o chemare la credință, la prețuirea și cinstirea Sfintelor Icoane. „Cinstea icoanei se înalță la chipul cel dintâi... Pentru aceasta, cu dragoste cinstim icoanele Mântuitorului Hristos și ale tuturor sfinților, ca, sub îndrumarea lor, să nu mai fim supuși niciodată necredinței". „Sfintele icoane sunt pentru noi creștinii adevărate ferestre spre cer, prin care noi privim spre Dumnezeu și spre lumea nevăzută și prin care EL privește spre noi cu dragoste și bunătate". Ca în fiecare an, după oficierea slujbei s-a organizat o procesiune în jurul bisericii, cu sute de credincioși purtând sfinte icoane. De aceea, Duminica Ortodoxiei, deși cade în Postul Mare, este o zi de bucurie, amintindu-ne de ziua în care sfintele icoane au fost readuse în biserică. Ne aduce aminte de datoria pe care o avem față de sfintele icoane și ne dă chezășia că acei care și astăzi sunt împotriva lor vor rămâne de rușine, ca și înaintașii lor cu veacuri în urmă. Sfintele icoane vor rămâne întotdeauna odoare scumpe inimilor creștine și mijloace alese pentru Preamărirea lui Dumnezeu și a sfinților Lui.