Veacuri triste întunecoase Peste capuri ne-au trecut, Cu mii hoarde furioase Prea adesea ne-am bătut! Din pridvorul eternităţii lui Dumnezeu, din lumea aceasta minunată, coborâm azi cu gândul şi privirea la trecutul plin de măreţie, în ceea ce noi numim, cu mândrie, Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Oradea. Anul Domnului 1777, ziua de 17 iunie, la propunerea Curţii de Viena şi prin bula papală ?INDEFESSUM?, Papa Pius al VI-lea a pus baza fundamentală a acestei Instituţii Divino Umane, zi solemnă, cu urmări aşa de fericite ?de-a lungul secolelor?! Să rememorăm acest trecut, plin de fapte măreţe, plin de glorie, dar şi de suferinţe şi de moarte. I-a fost dat poporului român, de-a lungul veacurilor, să-şi poarte crucea suferinţelor. Rar a avut parte şi de zile senine! Asupritorii de ieri şi de alaltăieri au fost fără milă şi cruzi. Au trecut şi acestea. Toate trec în lumea aceasta! Dumnezeu s-a îndurat şi de năpăstuitul popor valah şi la vremea cuvenită i-a trimis mântuirea. Cei de demult spuneau ce emfază : ?Ex Oriente lux?, şi noi, fiii Bisericii Române Unite cu Roma, Greco- Catolică, azi, cu îndreptăţită mândrie, spunem: ?Ex Occidente lux?. Da, lumina a venit din Apus pentru noi! Şi încă o dată da, lumina a venit prin pasul fericit pe care l-au făcut strămoşii noştri de la 1700, după matură chibzuinţă şi lungi tratative de aproape 4 ani. E vorba de unirea religioasă cu Roma a unei părţi a românilor din Transilvania şi a părţilor anexe ungurene. Drept urmare, se creează Instituţii pentru a promova această unire, precum a fost şi fondată Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Oradea Mare. Odată înfiinţată, a urmat organizarea ei. Primii trei episcopi, Moise Dragoş, Ignatie Dărăbant şi Samuil Vulcan, au venit de la Blaj, din dieceza mare a Blajului. Ei au transplantat în noua dieceză de Oradea Mare spiritul Blajului, deviza: Şcoală, Biserică şi Naţiune, deviză care a rămas în cadrul ei până în zilele noastre. Istoria noastră bisericească este bogată. Figuri de arhierei luminaţi continuă la conducerea Diecezei noastre de Oradea. Să amintim pe unii dintre ei, plasaţi mai în frunte: Episcopul Vasile Baron de Erdeli, Episcopul Mihail Pavel, Episcopul Demetriu Radu, Episcopul Valeriu Traian Frenţiu, Episcopul Ioan Suciu şi Episcopul Iuliu Hirţea, precum şi cei de după revoluţia din 1989, Episcopii Vasile Hossu şi actualul Episcop Virgil Bercea. Vlăstar al Blajului şi nepot al neînfricatului Mitropolit şi Cardinal Alexandru Todea, Episcopul Virgil Bercea vine la Oradea în plină tinereţe. Prin stăruinţele sale reface şi măreşte seminarul teologic cu o aripă nouă, modernă. El este acela care a împlinit Testamentul marelui Episcop Inocenţiu Micu Klein, de a-i aduce de la Roma, acasă, la Blaj, osemintele ca să fie îngropate după rânduiala românească. Este acesta un mare merit. De pe acum îl socotim pe bună dreptate ctitor şi renovator al gloriosului nostru Seminar. Ce taine mai are Dumnezeu cu acest Episcop, cei ce vor veni după noi vor vedea. Sfârşind, cu pietate şi cu recunoştinţă, acum, la ceas de aniversare, ne plecăm fruntea în faţa celor ce în vremuri grele (episcopi, preoţi şi cărturari) au ştiut să conducă corabia neamului românesc printre stânci şi prăpăstii la limanul mântuirii. Să le fie memoria binecuvântată! Oradea 17 iunie 2005 Preot profesor Ioan Lucăcel.