Învierea Domnului sau Paştile este cea mai mare sărbătoare a creştinilor. Această sărbătoare creştină are legătură cu Paştele Vechiului Testament, când poporul evreu comemora eliberarea din robia egipteană, dar, în acelaşi timp, este o sărbătoare nouă. În Vechiul Testament, legea sacră impunea ca, la Paştele evreiesc, să se sacrifice miei. În Creştinism, însă, Mielul dumnezeiesc este simbolul lui Iisus Hristos. Patimile şi răstignirea s-au petrecut în timpul sărbătorii Paştelui evreiesc, când Iisus este dat morţii concomitent cu înjunghierea mieilor în Templu. Sfânta Scriptură a Noului Testament ne spune că Iisus Hristos, înainte de a pătimi, a prezis de mai multe ori că va fi răstignit, dar a treia zi va învia. De aceea, iudeii au pus soldaţi de pază la mormântul Lui. Cu toate acestea, minunea s-a întâmplat, vestea Învierii răspândindu-se ca fulgerul, însă iudeii i-au pus pe soldaţi să spună că Iisus nu a înviat, ci a fost furat de apostoli. Hristos a înviat cu acelaşi trup cu care a fost răstignit şi îngropat. Astfel că Trupul Său a devenit plin de slavă şi de strălucire. Învierea lui Iisus a dovedit că El este Fiul lui Dumnezeu. Simbolul credinţei se încheie cu speranţa învierii. Botezul primilor creştini se făcea în noaptea de Paşti, pentru că Botezul este participare tainică la moartea şi învierea lui Hristos.