În această perioadă, de la Înviere până la Înălţare, creştinii se salută cu salutul creştinesc "Hristos a înviat", prin acest salut mărturisind credinţa în Dumnezeu şi, totodată, în existenţa unei lumi de dincolo de mormânt. Prin jertfa sa izvorâtă din iubire, Hristos a adus în lume pacea şi iertarea păcatelor. Pentru a fi, însă, părtaşii acestui mare "dar", trebuie să jertfim şi noi ceva: ura, invidia, răutatea. Pe lângă lumea văzută, există o lume de dincolo de mormânt, a căror porţi au fost închise prin păcatul strămoşesc. De aceea, în noaptea Învierii, preotul cu crucea în mână loveşte uşile bisericii, care sunt închise şi zice: "Deschideţi-vă voi, porţi veşnice! Şi vă deschideţi voi, porţi veşnice ca să intre Împăratul Măririi". Biserica simbolizează Raiul închis, iar dincolo de porţile ei, îngerii întreabă miraţi: "Cine este Împăratul Măririi?", la care Biruitorul morţii răspunde: "Domnul cel tare şi puternic". În acel moment, uşile Raiului se deschid ca să intre în Împărăţia lui Dumnezeu toţi cei care îl mărturisesc pe Hristos. "În zilele acestea pline de lumină, trebuie să tacă ura pentru a vorbi iubirea, trebuie să tacă răul pentru a vorbi binele, trebuie să tacă întunericul pentru a vorbi lumina. Doar aşa vom fi pe deplin conştienţi de jertfa pe care Iisus a făcut-o pentru noi", ne-a mărturisit Vasile Sabău, preot paroh la Biserica "Sfântul Gheorghe" din Oradea. Ceea ce l-a impresionat cel mai mult la acest Praznic a fost prezenţa în număr mare la biserică a tinerilor, semn că "generaţia tânără e mai conştientă decât se credea de măreţia şi bucuria Învierii". Prin Învierea lui Iisus, moartea nu mai este ultimul capitol din viaţa unui om: "omul nu a fost creat ca să fie înghiţit de timp şi dat putreziciunii, ci a fost creat spre nemurire, spre viaţă", ne-a spus părintele Teodor Cristea, preot la Biserica cu Lună.