Este cunoscut episodul biblic, în care Sfântului Ioan i se taie capul, la cererea fiicei Irodiadei. Aceasta, când se sărbătorea ziua naşterii lui Irod. Capul a fost îngropat într-un loc ştiut numai de Irodiada, la castelul din Maherus, unde s-a comis uciderea. Despre taina aceasta, însă, ştia şi femeia dregătorului lui Irod, care, aşa cum arată Sfânta Tradiţie, a luat capul de acolo şi l-a îngropat la Ierusalim, în Muntele Eleonului, într-un vas de lut. Vasul de lut cu capul Sf. Ioan s-a păstrat acolo până în vremea împăraţilor Constantin şi Elena, când, prin doi monahi, a ajuns la Emesa, în Siria, la un olar. Acolo, cu grijă, cinstitul cap avea să treacă, din loc în loc, prin mâinile credincioşilor, până în anul 453, când episcopul Emesei, dând de el, la aşezat în biserica din cetate. Ma târziu, capul a fost adus la Constantinopol, în locul numit Evdonom. În perioada luptei împotriva icoanelor, capul a fost ascuns la Comane, fiind îngropat acolo, de unde a fost adus, din nou, în Constantinopol, de către Sf. Ignatie, patriarhul din Constantinopol. Aceasta este, de altfel, a treia şi ultima aflare a capului Sf. Ioan. În vremea cruciadelor, când latinii au ajuns la Constantinopol, aceştia au luat o parte din capul Sfântului, pentru a-l duce în Franţa, într-o biserică din Amiens, unde se află şi acum. Sfânta Biserică a stabilit, pentru pomenirea acestor fapte din tradiţie, praznicul din această zi şi cel din 25 mai. Fiecare "aflare" a capului semnifică o nouă întâlnire a creştinilor cu proorocul, un nou îndemn să credem în Cel ce a venit după dânsul, adică în Iisus. (fapte 13,4)