Pe 1 ianuarie, îl sărbătorim pe Sfântul Vasile cel Mare, care s-a născut în Capadocia, în secolul al IV-lea după Hristos. A făcut studii strălucite de filosofie, matematică şi astronomie în Cezareea, Bizanţ şi în Atena.

Se spune că atunci când Sfântul s-a botezat, un fulger de foc s-a pogorât asupra apei şi din el a ţâşnit un porumbel care s-a scufundat în apă, tulburând-o, apoi s-a ridicat la cer.

După ce a studiat în familie cu tatăl său, retorul Vasile, a urmat cursurile vestitelor şcoli antice din Cezareea Capadociei, Constantinopol şi Atena. A fost coleg şi bun prieten cu Sfântul Grigorie Teologul, despre ei spunându-se că nu cunoşteau decât două drumuri: al Bisericii (pentru a învăţa Legea) şi al Şcolii (pentru a asculta lecţiile profesorilor lor). Prin anul 355, se reîntoarce în Cezareea Capadociei, la puţin timp se botează, devenind creştin şi apoi intră în monahism, practicând asceza în Siria, Palestina, Mesopotamia şi Egipt, după care se retrage în Pont, unde a întemeiat o mănăstire cu viaţă de obşte. După ce în anul 364 este hirotonit preot, în anul 370 a fost sfinţit arhiereu al Arhiepiscopiei din Cezareea Capadociei. Este cel dintâi ierarh care a întemeiat, pe lângă Biserică, azile şi spitale, îndemnându-i pe cei înstăriţi să folosească averile lor pentru ajutorarea celor lipsiţi de mijloace materiale.

A trecut la Domnul în anul 379, în ziua de 1 ianuarie, când nu împlinise încă 50 de ani.