Numită în popor şi Săptămâna Neagră, Săptămâna Patimilor este profund încărcată de tristeţea celei mai cutremurătoare poveşti de viaţă: viaţa Fiului lui Dumnezeu întrupat şi pogorât printre cei pe care i-a iubit mai presus de minte şi pentru care îşi asumă acum întreaga suferinţă a morţii.

Această suferinţă pricinuită de păcatele omenirii se pregăteşte Hristos să o poarte cu ascultare până la moarte spre mântuirea fiecăruia dintre noi. Săptămâna Patimilor este perioada de maximă tensiune a pregătirii sufleteşti, pe care trăind-o prin post, rugăciune, citirea Sfintei Scripturi, spovedanie cu pocăinţa de care flămânzeşte sufletul nostru şi împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Sânge al Domnului, participăm cu adevărat la suferinţa lui Hristos luată asupra Lui spre a ne dărui nouă, oamenilor, şansa de a ne putea reapropia de Dumnezeu. Săptămâna Mare e plină de înţelesuri duhovniceşti rânduite în slujbele Bisericii spre a ne mijloci participarea duhovnicească la ultimele zile din viaţa Mântuitorului.

Lunea cea Mare

Duminică, întreaga creştinătate a sărbătorit intrarea lui Iisus în Ierusalim, acolo unde lumea striga Osana celui Preaînalt. Dar ştim că acest triumf este scurt, pentru că împăratul, care ieri era aclamat, în această săptămână va călători pe drumul calvarului, spre Golgota, spre cruce şi spre mormânt. Suntem, aşadar, în Săptămâna Mare, este luni dimineaţa, iar Ierusalimul parcă doarme. Totuşi, sub razele soarelui de primăvară, încet, încet, oraşul se trezeşte. Grupuri de preoţi se adună ici-colo şi şoptesc între ei, privind plini de ură către poporul sărman, care, ieri, îl întâmpinase pe Iisus ca pe un împărat. Cei mai înverşunaţi sunt cărturarii, fariseii şi dregătorii cetăţii, deoarece Iisus de multe ori a rostit cuvinte de osândă împotriva lor, din cauza fărădelegilor lor şi a indiferenţei lor faţă de suferinţele celor săraci. Ei pun la cale răzbunarea. Iisus, după ce a ieşit din Betania, se îndreaptă spre Ierusalim. O dată ajuns aici, merge spre templu, de unde a început să-i scoată afară pe cei care vindeau şi cumpărau în templu. Preoţii cei mai de seamă caută să-L ispitească, punându-I întrebări viclene, fiindcă se temeau de El. Domnul, însă, îi ruşinează, mustrându-i pentru răutatea lor. În continuare, Iisus vesteşte celorlalţi credincioşi ai Săi dărâmarea Ierusalimului şi dreapta Sa judecată, după care a ieşit din templu. Este seară şi Iisus urcă agale spre muntele Măslinilor.