Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului este cea mai nouă dintre sărbătorile închinate Sfintei Fecioare Maria, avându-şi originea în Ierusalim, unde se pare că a luat naştere în secolul VI. În anul 543 d.Hr., împăratul Iustinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele Templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare, numită Sfânta Maria "cea nouă". Conform obiceiului, a doua zi după sfinţire, a început să fie serbat hramul (patronul) bisericii, adică însăşi Sfânta Fecioară, serbarea fiind consacrată aducerii ei la Templu. La începutul secolului al VII-lea, sărbătoarea era generalizată în tot Răsăritul.