Să te nevoieşti a face un pelerinaj la sfânta mănăstire Izbuc nu este un lucru chiar uşor nici măcar azi, când mijloacele de transport oferă confort şi rapiditate. Nu este uşor, pentru că mănăstirea este aşezată, parcă, la un capăt de lume, acolo unde universul satului de munte se termină şi începe împărăţia pietrei şi a umbrei veşnic verzi a codrilor seculari. Dincolo de satul Izbuc, renumit pentru vărarii săi, la capătul unui drum care, chiar şi celor care revin le dă senzaţia necunoscutului, ajungi pe tărâmul mirificului şi al miracolului. În vale, lângă izbucul primordial, se află mănăstirea. Natura a fost darnică aici, pe ăst picior de plai, iar Ortodoxia, isihasmul ortodox, au dat locului putere vindecătoare, putere divină. Cu toate că, aşa cum spuneam, drumul Izbucului este anevoios chiar şi în condiţiile veacului nostru, şi în acest an, la praznicul Adormirii Maicii Domnului, de Sântămărie Mare, cum e numită sărbătoarea în popor, la mănăstirea Izbuc au sosit sute de dreptcredincioşi, mulţi dintre aceştia din cele mai îndepărtate colţuri ale ţării. Ca în fiecare an, de Sântămărie, ostenitorii sfântului lăcaş, călugării, şi-au primit fraţii întru credinţă, veniţi din lumea dinafară, aşa cum se cuvine, oferindu-le adăpost şi împărţind cu aceştia bucatele ascezei monahale. Pentru că numărul mare al pelerinilor a depăşit putinţa de găzduire a aşezământului monahal, au avut întâietate cei bolnavi sau vârstnici, precum şi mamele cu copii mici. Vineri, 15 august, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul bisericii de lemn de la Izbuc - hramul celorlalte două fiind, am zice, fireşte, Izvorul Tămăduirii - peste cinci sute de credincioşi ortodocşi au participat la slujba ţinută în aer liber, în paraclisul de vară al mănăstirii. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de un sobor de preoţi din parohiile învecinate, în frunte cu părintele Sabău, consilier economic eparhial, căruia i s-au alăturat ieromonahul Timotei, stareţul Izbucului, şi pr. Mihai Iancu, protopopul de Tinca. Îmbucurătoare a fost şi prezenţa la Izbuc a câtorva dintre demnitarii şi reprezentanţii administraţiei bihorene, pentru că, hai s-o recunoaştem, nu orice ieşire în public înseamnă neapărat campanie electorală, mai ales că unii, ca de exemplu deputatul Mihai Bar, sunt printre obişnuiţii la astfel de praznice. Au ţinut să-şi mărturisească, la Izbuc, credinţa şi Florian Serac, prefectul Bihorului, Ştefan Seremi - preşedintele Consiliului Judeţean, subprefectul judeţului, Alexandru Retegan, primarul comunei Cărpinet, Gligor Ţigan, şi alţi fruntaşi ai organizaţiilor locale şi judeţene ale formaţiunilor politice. Pentru că într-unii din anii trecuţi au existat neplăceri cauzate de organizarea unor discoteci în imediata apropiere a mănăstirii în noaptea dinaintea sărbătorii Sfintei Marii, poliţia comunei Cărpinet şi un detaşament de 12 jandarmi au vegheat ca eventualele manifestări inadecvate ale unora să fie rapid stopate. Din fericire, nu a fost cazul de această dată, părintele-stareţ Timotei mărturisind că nimic nu a deranjat liniştea mănăstirii. Pentru că izbucul nu s-a revărsat în acest an, de Sânămărie Mare, ieromonahul Timotei a spus că fenomenul nu a avut loc nici anul trecut, dar că, la fel ca atunci, apa a izbucnit mai jos, la poale, acolo unde există un mic izvor din care credincioşii obişnuiesc să ia apă. Stareţul mănăstirii este încredinţat că apa izvorului de jos provine din izbuc, deoarece şi-a dovedit puterile vindecătoare anul trecut, în cazul unui bărbat din Sibiu, grav bolnav la stomac. Credinţa în puterile miraculoase ale acestui izvor şi vremea bună i-au determinat credincioşi să participe şi la agheasma mică, adică la slujba de sfinţire a apei de aici, toţi umplându-şi diversele recipiente pe care le aveau cu lichidul din care rugăciunea curată a preoţilor a îndepărtat orice stricăciune, pogorînd peste acesta harul dumnezeiesc. A fost timp frumos de Sântămărie, la Izbuc! Un timp al soarelui de vară, un timp al logos-ului sfânt, un repetabil timp al Dreptei Credinţe, al Ortodoxiei străvechi româneşti!