La împlinirea vremii,
"Când a venit împlinirea vremii Dumnezeu a trimis în lume pe Fiul Său născut din femeie." Galateni 4:4


Ziua de Crăciun, ziua naşterii Domnului, constitue o adevarată sărbătoare, o zi deosebită atât pentru cei mici cât şi pentru cei mari.
În urmă cu 2000 de ani, pe pământ domnea întunericul. Ignoramţa şi fărădelegile i-au adus pe oameni într-o criză fără precedent. Lumea era în tensiune. Aşteptau o salvare. Aşteptau un Mântuitor. Şi atunci a venit " împlinirea vremii". Dumnezeu în marea Sa dragoste şi-a împlinit făgăduinţa trimiţindu-L în lume pe Fiul Său, nu în stâlp de foc sau de lumină, nici însoţit de arhangheli ca să ne impresioneze, ci într-un mod ciudat şi discret. El s-a născut într-o ţărişoară numită Palestina. O poruncă a ieşit de la cezarul Octavian Augustus ca toată lumea să participe la recensământ, fiecare în cetatea lui. Roma îşi număra supuşii cu gândul de a le mări impozitele. Din Nazaret- un orăşel din Galilea, o familie săracă, ajunge în Betleem după o călătorie lungă şi grea. Fecioara Maria, umbrită de Duhul Sfânt aşteaptă să nască, Dumnezeu a ales-o în mod special pentru aceasta. Logodnicul ei Iosif, a căutat un loc de poposire, dar n-a găsit. În ultima clipă, au aflat un grajd şi o iesle săracă. Aici s-a născut Isus- Mântuitorul lumii.
A venit să dărâme zidurile de despărţire, să unească naţiunile învrăjbite ale lumii. A trăit o viaţă scurtă, desfăşurată între iesle şi cruce. N-a lăsat prin testament vile şi palate. Când a avut nevoie de un ban sau de o barcă le-a împrumutat de la alţii. N-a scris nimic în afară de câteva rânduri pe nisip, dar despre El s-au scris sute de cărţi.
A locuit printre oameni o vreme, ca să le arate ce înseamnă a trăi frumos. A legat răni şi a făcut mult bine. L-au numit "Străinul din Galilea", deşi era prietenul tuturor. I-a învăţat pe oameni ca nimeni altul despre lumină, adevăr şi iubire. Le-a arătat într-o zi ce înseamna a iubi până la capăt, până la jerfta supremă. Încărcat cu păcatele noastre, cu povara noastră a urcat Calvarul. A fost răstignit între rău făcători, apoi a fost aşezat în mormânt. Dar puterea nemărginită a lui Dumnezeu L-a înviat din morţi. Acum e viu. Dragostea Lui ne cheamă ca odinioară.
Crăciunul este o aducere aminte... dar şi o zi în care stând în faţa conştiinţei tale te poţi întreba: L-am acceptat sau L-am respins pe Isus? De răspunsul tău la această întrebare depinde veşnicia ta...

"Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi celor ce locuiau în laturea umbrei morţii le-a strălucit lumină. ... Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Sfetnic minunat, Dumnezeu prea puternic, Domn al păcii. Părinte al veacului ce va să fie."(Isaia 9, 1, 5).

*** 

 

"Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi celor ce locuiau în laturea umbrei morţii le-a strălucit lumină. ... Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Sfetnic minunat, Dumnezeu prea puternic, Domn al păcii. Părinte al veacului ce va să fie."(Isaia 9, 1, 5).

Iubiţi credincioşi,

Tatăl nostru cel ceresc, pentru a mântui neamul omenesc, pentru a-i dărui lumină şi pentru a-l îndumnezei pe om, „la plinirea timpurilor" (cf. Lc 2, 6) l-a trimis pe Fiul Său iubit care s-a pogorât din ceruri, s-a întrupat de la Spiritul Sfânt şi s-a făcut om. De aceea Crăciunul este Sărbătoarea luminii care străluceşte în tenebre, este descoperirea şi revelaţia Sfintei Treimi, este cea mai veche „noapte luminată" în care prin Christos se revarsă în râuri de apă vie, iubirea divină care inundă şi cuprinde întreaga lume. La Bethleem, mângâierea nemărginită a lui Dumnezeu face să cadă zidul răutăţii şi al discordiei, al suferinţei şi încercării, al indiferenţei şi neîncrederii omului căzut în păcat şi se deschid porţile care unesc cerul şi pământul prin Christos, Cel născut în peştera din Viflaim.

În Noaptea Sfântă, „în partea locului erau păstori care, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor" (Lc 2, 8), când „Îngerul Domnului a stătut lângă ei şi mărirea Domnului i-a învăluit în lumină" (Lc 2, 9). De altfel, Profetul Isaia este cel care prevesteşte acest lucru: „poporul care locuia în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce locuiau în umbra morţii lumină le-a strălucit" (Is 9, 1), pentru că „celor drepţi", spune Psalmistul, „răsărit-a în întuneric lumină" (Ps. 111, 4). Corintenilor în schimb, Sfântul Pavel le vorbeşte despre faptul că „Dumnezeu care a zis: Strălucească, din întuneric, lumina - El a strălucit în inimile noastre" (II Cor 4, 6), harul şi darul, credinţa şi speranţa, iubirea şi mântuirea aduse Christos.
În această Noapte, chiar noapte fiind, totul străluceşte pentru că s-a „născut nouă un prunc" (cf. Lc 2, 12), pentru că „s-a născut un Mântuitor, care este Christos, Domnul" (Lc 2, 11). Astăzi, când celebrăm Naşterea Lui Isus, pricepem că nici unul dintre noi nu vine din tenebre, că nu trăim fără nici un rost în viaţă şi că nu ne îndreptăm către abisuri necunoscute: venim din iubirea Domnului fiind „chipul şi asemănarea lui"(cf. Fc 1,27), trăim în Domnul şi ne îndreptăm către Domnul. În lumina „nopţii sfinte" se conturează speranţa noastră a creştinilor deoarece „Evanghelia nu e doar o comunicare a lucrurilor care se pot ştii, ci e o comunicare care produce fapte şi schimbă viaţa. Poarta obscură a timpului, a viitorului, a fost deschisă" (cf. Benedict XVI, Enciclica Spe salvi, 2) de către acest „prunc înfăşat, culcat în iesle" (cf. Lc 2,12), pentru că „cine are speranţa, trăieşte altfel; i-a fost dată o nouă viaţă" (cf. Benedict XVI, Enciclica Spe salvi, 2).

Dragi credincioşi,

Chiar dacă au trecut 2000 de ani, de la acest eveniment misterios, „Noaptea Crăciunului" reprezintă pentru fiecare dintre noi un eveniment extraordinar cu o puternică conotaţie supranaturală şi mistică: „am ajuns să-l cunoaştem pe Dumnezeu - pe adevăratul Dumnezeu, iar aceasta înseamnă că am primit speranţa" (cf. Benedict XVI, Enciclica Spe salvi, 3). În „Noaptea Sfântă", avem deci posibilitatea să ne „întâlnim cu Domnul domnilor, cu Domnul cel viu, să întâlnim speranţa care este mai puternică decât orice suferinţă şi care ne transformă viaţa" (cf. Benedict XVI, Enciclica Spe salvi, 4).
În ciuda faptului că societatea contemporană este într-o continuă schimbare şi transformare, de multe ori în contradicţie cu învăţătura Bisericii şi a moralei creştine, Crăciunul rămâne pentru creştin, un moment de lumină şi de bucurie. În noaptea acestei lumi, Crăciunul ne ajută să simţim „prezenţa tainică" a Mântuitorului şi a Preacuratei Sale Mame, a Sfântului Iosif, a îngerilor şi a păstorilor, care contemplă în tăcere misterul naşterii lui Christos, în viaţa noastră.

Doresc să vă urez la acest Sfânt Crăciun următoarele:

- Isus care se naşte din dragostea Tatălui pentru omenire să vă dea harul rugăciunii şi al curajului pentru a înfrunta greutăţile vieţii;
- Maria, Maica Sfântă care a făcut din ieslea cu paie leagănul pentru pruncul sfânt să vă dea tăria răbdării în încercări şi suferinţe;
- Iosif căruia toate porţile din oraş i-au fost închise să vă ajute să vă deschideţi porţile sufletului către Domnul, care astăzi se naşte în inima dumneavoastră;
- îngerii care au vestit păstorilor vestea cea bună să vă dea înţelepciunea de a trăi în pace şi cu bucurie între dumneavoastră;
- păstorii care s-au îndreptat în grabă spre grota din Viflaim să vă fie model pentru a vă îndrepta spre Biserică şi sacramente, pentru a-L asculta pe Domnul.

Vă doresc un Crăciun Sfânt şi binecuvântat!
Sărbători Fericite şi La mulţi ani!