Iubiţi fraţi întru Cristos, iubiţi credincioşi!

Sfânta bucurie a Paştelui străbate întreaga lume creştină acum când Biserica occidentală şi cea orientală sărbătoresc împreună învierea lui Isus Cristos. Cristos a înviat! El a învins păcatul şi moartea, a ieşit biruitor în lupta cu răul şi a vestit viaţa cea nouă. Ce înseamnă viaţa cea nouă? Speranţă în locul disperăriii, forţă şi înflăcărare în locul slăbiciunii şi a lâncezirii, noi perspective în locul lipsei de perspectivă, bucurie, iubire şi pace! Vestea cea bună a biruinţei pascale  răsună acum pretutindeni, în cele mai vestite şi împodobite catedrale, dar şi în cele mai mici şi mai modeste biserici din toate colţurile lumii. Căci despre victorie este vorba, o victorie ce este deznodământul şi consecinţa unei lupte aprige. În Fiul lui Dumnezeu, binele s-a confruntat cu răul, viaţa s-a confruntat cu moartea. Această luptă a cerut o jertfă mare, însă puterea răului a fost învinsă de Cristos „care sub Ponţiu Pilat S-a răstignit pentru noi, a murit şi S-a îngropat; şi a înviat a treia zi după scripturi...". Astfel a venit în lume viaţa cea nouă. Nu mai vorbim despre speranţe sau promisiuni ce aşteaptă împlinire. Cristos a înviat pentru totdeauna, El trăieşte şi este cu noi! Vestea cea bună s-a răspândit în lume atât de rapid şi a devenit un factor determinant în evoluţia comunităţilor şi a popoarelor tocmai mulţumită martorilor pe care i-a ales Dumnezeu. Aceştia, apostoli şi ucenici, au putut urmări cel mai îndeaproape opera lui Isus. I-au cunoscut gândurile, I-au văzut iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, s-au putut convinge de puterea Sa sufletească. L-au ascultat atunci când i-a condus către o viziune complet nouă asupra omului, dar şi atunci când S-a abandonat voinţei lui Dumnezeu ca Părinte suprem. S-au aflat în preajma Sa, până şi cu preţul trădării, atunci când S-a răstignit pentru noi. Cea mai mare încercare însă a fost moartea Sa, pe care nu au mai putut să o îndure, ferecându-se în spatele uşilor închise. Ei sunt primii la care femeile sfinte duc vestea mormântului gol. Acum începe să înflorească în ei viaţa. Ceea ce îi umpluse de teamă şi de amărăciune, motivul întristării lor se revalorizează şi se schimbă în întregime: moartea nu mai este moarte. Cel ce era mort s-a reîntors la viaţă şi păşeşte din nou printre ei, întărindu-i. Începe vestirea Evangheliei, sfinţirea oamenilor prin sacramente, ajutorarea celor săraci în spiritul poruncii iubirii, se împlineşte adevărata imitaţie a lui Cristos care nu este numai literă moartă sau mărturisire de credinţă sterilă şi neasumată, ci este viaţă adevărată. De peste două mii de ani, această vestire prinde putere şi cuprinde întreaga omenire, căci învierea lui Cristos lasă urme în viaţa lumii:

  • urmele îmbogăţirii şi prosperităţii sufleteşti spirituale, prin care oamenii acceptă viaţa ca pe o comoară de preţ;
  • urmele care duc la unitatea cristică, atunci când oamenii vor să trăiască împreună ca fraţi, copii ai unui singur Tată Ceresc;
  • urmele gândurilor şi dorinţelor nobile, atunci când nu sacrificăm veşnicia pentru lucruri trecătoare, ştim să preţuim timpul şi descoperim unii în alţii chipul şi trăsăturile lui Dumnezeu;
  • urmele credinţei plătite cu jertfă şi sudoare, atunci când, de nenumărate ori, oamenii, familiile, comunităţile evoluează prin fapte de eroism, vestesc adevărul pascal şi îşi clădesc viaţa pe acest adevăr ca pe bunul lor suprem.

Cât de recunoscători trebuie să fim, căci calea vieţii noastre este bătătorită cu astfel de urme pascale şi noi putem trăi prezenţa vie a lui Cristos!

Cât de recunoscători trebuie să fim şi pentru faptul că urmele victoriei lui Cristos se arată şi în pilda de viaţă a înaintaşilor noştri! Putem vedea acest lucru în loialitatea eroică a Fericitului episcop Szilárd sau a episcopului Scheffler János care urmează să fie beatificat - aceştia, jertfind totul din credinţă în victoria Vieţii, fiind vestitorii biruinţei şi a puterii lui Cristos până şi în moarte.

„Cu adevărat a înviat Domnul, a Lui este mărirea şi puterea în veci."

Le doresc preoţilor, călugărilor şi călugăriţelor, tuturor colaboratorilor mei din centrul diecezan şi din parohii, rprecum şi tuturor credincioşilor, ca bucuria Sfintelor Paşti să se reverse în viaţa lor, să le aducă împlinire şi haruri bogate! Să fie izvor de putere şi să conducă pe toţi la întărirea întru credinţă!

Cu binecuvântare episcopală.

Oradea, Palatul Episcopal, Paştele 2011

† Ladislau L.S., Episcop romano-catolic de Oradea