Unul dintre cei mai mari sfinţi ai creştinătăţii, Sfântul Anton din Padova, a ajuns, sâmbătă, la Oradea. ?Poate că este doar o coincidenţă, dar tot într-o zi de sâmbătă Domnul nostru Iisus Hristos l-a vindecat pe paralitic, redându-i sănătatea trupească şi spirituală, şi a înviat-o din morţi pe Talida?, a spus Ps. Sa Episcopul Greco-Catolic de Oradea, Virgil Bercea, în cuvântul de învăţătură al Sfintei Liturghii săvârşite, ieri, la Mănăstirea Franciscană Greco-Catolică cu hramul ?Adormirea Maicii Domnului? din Oradea. Iubesc cu inima Sute de orădeni, dar şi pelerini din judeţele învecinate, au venit, la Oradea, pentru a se ruga, împreună, pentru sănătatea lor şi a celor dragi, pentru viaţă şi tărie în credinţă, Sfântului Anton, a cărui viaţă a fost în întregime dedicată ajutorării semenilor. O statuetă din aur masiv, sosită tocmai de la Padova, conţinând moaştele Sfântului, a fost aşezată în faţa Altarului, iar sutele de credincioşi au început, încă din după-amiaza zilei de sâmbătă, să înalţe rugile lor spre Cer, sărutând sau, pur şi simplu, atingând statueta, în speranţa vindecării lor spirituale şi fizice. Pentru că, aşa cum predica Sfântul la 1231, în bisericile din Trevigiano şi Padova, ?De trei lucruri depinde viaţa sau moartea noastră: de inimă, limbă şi mâini: prin inimă este simbolizat consimţământul pentru bine şi rău, prin limbă: exprimarea noastră în cuvinte; prin mâini, acţiunile de care suntem responsabili?. O viaţă trăită în rugăciune Sfântul Anton s-a născut în 1195, într-o familie nobilă, la Lisabona, primind numele de botez Fernando. În 1210, intră în marea familie a preoţilor şi, impresionat de martiriul misionarilor franciscani din Maroc, decide să le urmeze calea. Abia peste 10 ani îşi ia numele de ?fratele Anton?, îmbrăţişând Regura ?Sărăcuţului din Assisi?. În Maroc a predicat timp de un an, după care, îmbolnăvindu-se, doreşte să revină în ţara natală. Ajunge, în schimb, prin forţa împrejurărilor, în Sicilia, unde devine discipolul Sfântului Francisc. Alţi zece ani predică în Franţa şi nordul Italiei, făcându-se remarcat prin aplecarea spre suferinţele credincioşilor. A murit în 1231 la Camposampiero, iar peste 11 luni este proclamat sfânt. De atunci, mii de credincioşi îşi pun zilnic speranţele în ajutorul Sfântului, spunând, la fel ca el,?Iubesc cu inima prin credinţă şi devoţiune. Iubesc cu limba, prin mărturia adusă adevărului. Iubesc cu mâinile prin faptele bune?.