Acum peste două mii de ani, în oraşul Bethleem, s-a săvârşit marea taină a dreptei credinţe: "Dumnezeu S-a arătat în trup" (I Tim. III, 16). Eveniment unic în istoria omenirii, petrecut pe vremea regelui Irod cel Mare, stăpân peste Galileea (Nazarretul) şi Iudeea (unde era Bethleemul), amândouă regiunile făceau parte din Imperiul Roman şi erau guvernate de către un procurator, Quirinius.

Imperiul era condus în vremea aceea de August (27 Î.Hr-14 d.Hr), primul împărat al Imperiului Roman, reorganizator al administraţiei şi armatei, care a dispus un recensământ al populaţiei. Dispoziţiile recensământului obligau pe fiecare cetăţean să se înscrie (pentru a fi luat în evidenţă) în locul lui de obârşie, fără întârziere. Mergând cu Iosif de la Nazaret la Bethleem, spre a împlini porunca autorităţilor vremii, Sfânta Fecioara Maria a născut pe Iisus într-un staul de animale din marginea cetăţii. Acolo, la marginea câmpului, în noaptea sfântă, Îngerul a vestit păstorilor Naşterea Mântuitorului lumii. Tot atunci şi tot acolo, în pragul colibei în care se afla pruncul sfânt, s-au oprit cei trei magi din lunga lor călătorie, spre a lăsa, lângă copilaşul sărac, daruri împărăteşti. Au fost magi pentru că prin ei lumea păgână, tributară miturilor şi magiei, a fost adusă la închinare şi la cunoştinţa singurului Dumnezeu Cel În Treime Închinat. Steaua, care le-a fost trimisă şi care le-a vestit vestea cea bună, i-a condus până în faţa pruncului şi i-a încredinţat pe deplin, pentru că ea le era proprie, era una dintre valorile pe care magii lumii orientale o cultivau. Dumnezeu le-a vorbit în limba lor, erau încredinţaţi, nu mai aveau frică pentru nimic. Să părăsim aşadar lucrurile pământeşti, ca şi Magii, care, după ce au părăsit Persia, au văzut pe soarele dreptăţii.