Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu. Pe cea pururea Fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi eşti mai mărită fără de asemănare decât Serafimii. Care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut: pe Tine, cea întru adevăr, Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Odată intraţi în noul an bisericesc - începând cu 1 septembrie - creştinii ortodocşi, catolici şi greco-catolici sărbătoresc, în fiecare an, la 8 septembrie, Naşterea Maicii Domnului sau Sfânta Marie Mică, cum mai este cunoscută această sărbătoare în tradiţia populară. Evangheliile canonice nu dau prea multe amănunte despre viaţa Fecioarei Maria. Se ştie că ea este fiica unică a lui Ioachim şi a Anei. De fel din Nazaret, în Galileea. "... îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Şi numele fecioarei era Maria" (Lc. 1, 26-27), ea este logodită cu Iosif, nume menţionat în genealogia redată de Evanghelia după Matei (1, 16), cu scopul de a arăta că Iisus aparţine după naşterea Sa fizică poporului iudeu, înscriindu-se în linia descendentă davidică. Aici, primeşte vestea cea bună de la îngerul Gavril (Lc. 1, 26-38) - despre care am scris în articolul din 15 august a.c., când s-a sărbătorit Adormirea Maicii Domnului -, fiind salutată apoi de Elisabeta, mama lui Ioan Botezătorul (Lc. 1, 42-45). După naşterea Fiului său, cel Unul-Născut, ea este alături de Iisus în toate marile momente ale vieţii şi activităţii Lui: tăierea împrejur, prezentarea la templu, fuga în Egipt, predica din templu, minunea din Cona (In 2, 1) - transformarea apei în vin -, în timpul Patimilor, după care Fecioara este încredinţată apostolului Ioan: "Lângă crucea lui Iisus stăteau mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, soţia lui Cleopa şi Maria Magdalena. Când a văzut Iisus pe mama Sa şi lângă ea stând ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei sale ?Femeie, iată fiul tău!? Apoi, a zis ucenicului ?Iată mama ta!? Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă" (In 19, 25). După înălţarea la cer a lui Iisus (Fapte 1, 14), Fecioara, împreună cu fraţii lui Iisus şi femeile care au urmat pe Hristos, face parte din cercul apostolic. Până în secolul al IV-lea, lipseşte o literatură proprie despre Fecioara Maria, cu toate că scrierile apocrife (apocrif - atribuit altui autor decât celui adevărat) se referă deseori la scene din viaţa ei. O serie de părinţi şi scriitori din Răsărit au consacrat Maicii Domnului numeroase tratate, studii şi omilii şi imnuri, între care Ioan Damaschin, Gherman din Constantinopol etc. Literatura cultică este plină de rugăciuni şi doxologii referitoare la persoana şi rolul Maicii Domnului pentru Biserica lui Hristos. În tradiţia patristică, Maria este comparată cu Eva, fiind chipul unei noi umanităţi. Aşa cum Eva a luat parte la căderea şi moartea lui Adam, tot aşa, Maria a participat la "întoarcerea" chipului celui întinat la chipul cel dintâi. Ea a fost sfinţită prin sălăşluirea Cuvântului, devenind izvor de curăţire şi nestricăciune.