Sfintele Paşti şi Naşterea Domnului sunt cele două mari praznice împărăteşti sărbătorite în întreaga lume creştină. De la începuturile creştinismului însă, Paştile au fost serbate diferit atât în ce priveşte data, cât şi modul de celebrare. În primele secole creştinii din Asia Mică au celebrat evenimentul de două ori în acelaşi an: o dată Paştile Crucii (moartea lui Hristos) apoi Paştile Învierii, după două zile. Aceşti creştini sărbătoreau Paştile odată cu evreii, după calendarul iudaic pe 14 Nisan. Alţi creştini ţineau sărbătoarea întotdeauna duminica, în cadrul săptămânii azimilor iudaice. Cei mai mulţi creştini din Egipt, Grecia şi Europa au comemorat moartea lui Hristos în vinerea cea mai apropiată după calendarul evreiesc de 14 Nisan, numită Paştile Crucii, iar Învierea, în duminica următoare după această dată.

 

În cadrul primului Sinod Ecumenic de la Niceea (325 d.Hr.) s-a stabilit pentru prima dată ca Paştile să fie serbate întotdeauna duminica, iar această duminică trebuie să fie cea imediat următoare lunii pline de după echinocţiul de primăvară. Cu un singur amendament: când Paştile iudaic (14 Nisan) cade duminica, cel creştin va fi serbat duminica următoare, dar niciodată înaintea acestora.

Prin urmare, data Paştilor depinde de două fenomene naturale, unul cu dată fixă - echinocţiul de primăvară, pe 21 martie, şi altul cu dată variabilă - luna plină. Acest din urmă fenomen face ca data marii sărbători creştine să varieze în fiecare an, în funcţie de fazele lunii. Anul acesta 14 Nisan (Paştile iudaic) a căzut în data de 29 martie (luni), iar prima lună plină de după echinocţiul de primăvară a fost pe 30 martie (ora 5), deci Paştile creştin urmează duminică, 4 aprilie.

 

Şi totuşi există deosebiri...

 

Deşi deciziile de la Niceea au fost clare, deosebirile în privinţa celebrării Sărbătorilor Pascale au continuat în lumea creştină până în ziua de azi. Aceasta, din cauza faptului că bisericile calculează data Învierii după calendare diferite. La începuturi, toate bisericile creştine au folosit calendarul iulian conceput de Sosigene la ordinul lui Iulius Cezar în 46 î.Hr. însă deficienţa acestui calendar civil consta într-o întârziere de 11 minute şi 14 secunde faţă de calendarul astronomic. La fiecare 128 de ani întârzierea se ridica la o zi, iar cu trecerea timpului, diferenţa mare ridica mari probleme în stabilirea datei Paştilor. Periodic, din calendar erau suprimate zilele cu care calendarul civil rămânea în urma celui astronomic, dar nu s-a luat nicio măsură pentru îndreptarea erorii calendarului iulian. Situaţia a durat până în 1582, când astronomii Vaticanului l-au sfătuit pe papa Grigorie al XIII-lea să "sară" cele 10 zile cu care rămăseseră în urmă (două fuseseră deja şterse la Sinodul de la Niceea), luându-se măsuri de corectare a metodei de calcul pentru viitor. Astfel a luat naştere calendarul gregorian. Ultima zi a calendarului iulian a fost 4 octombrie 1582 şi a fost urmată de prima zi a calendarului gregorian, 15 octombrie 1582. Cea mai mare parte a ţărilor catolice n-a adoptat noul calendar imediat, ci doar la câteva luni sau chiar câţiva ani mai târziu (ultima în 1587). Restul ţărilor apusene necatolice au adoptat calendarul abia în 1752, dată la care se acumulase o "întârziere" de 11 zile.

 

Unificarea calendarelor

 

În România calendarul gregorian a fost introdus în 1919. Bisericile ortodoxe răsăritene au continuat să folosească calendarul iulian până în 1924, când la Istanbul (Constantinopol) au decis să adopte un calendar iulian revizuit, tăindu-se 13 zile. Nu toate bisericile răsăritene au şi reuşit să pună în aplicare hotărârea: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă păstrează vechiul calendar neîndreptat. Bisericile ortodoxe din Grecia, Bulgaria, România, Polonia, precum şi cele din Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Cipru au adoptat calendarul iulian revizuit, sărbătorind Crăciunul pe 25 decembrie, odată cu bisericile Apusului. Pentru a menţine însă unitatea ortodoxiei, bisericile răsăritene au decis în 1927 să celebreze Paştile după calendarul vechi, iulian. De aici şi diferenţa de dată la care este sărbătorit Paştile catolic şi cel ortodox, care poate varia până la cinci săptămâni.

 

Coincidenţa Paştilor în următorii 15 ani

 

2011 - 24 aprilie (ortodox), 24 aprilie (catolic)

2012 - 15 aprilie (O), 8 aprilie (C)

2013 - 5 mai (O), 31 martie (C)

2014 - 20 aprilie (O), 20 aprilie (C)

2015 - 12 aprilie (O), 5 aprilie (C)

2016 - 1 mai (O), 27 martie (C)

2017 - 16 aprilie (O), 16 aprilie (C)

2018 - 8 aprilie (O), 1 aprilie (C)

2019 - 28 aprilie (O), 21 aprilie (C)

2020 - 19 aprilie (O), 12 aprilie (C)

2021 - 2 mai (O), 4 aprilie (c)

2022 - 24 aprilie (O), 17 aprilie (C)

2023 - 16 aprilie (O), 9 aprilie (C)

2024 - 5 mai (O), 31 martie (C)

2025 - 20 aprilie (O), 20 aprilie (C)