Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos de pe lemnul Crucii şi-a îndreptat privirea spre cei care-L înconjurau în cele din urmă clipe ale vieţii Sale, înainte de a-şi da duhul pe lemnul Crucii, şi spre Părintele Ceresc pe care l-a rugat cu blândeţe: "Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!".

De la cei ce-L răstigneau şi îl batjocoreau Mântuitorul îşi întoarce privirea spre Maica Sa şi spre ucenicul iubit încredinţându-i de dragostea Sa statornică faţă de ei. În inima Mântuitorului Hristos mai era loc însă pentru cineva: tâlharul de pe cruce! Unul dintre cei doi tâlhari care fuseseră răstigniţi împreună cu Domnul Hristos se roagă cu căinţă să fie pomenit în Împărăţia Sa. Păcătoşii pot trece pe calea credinţei şi a pocăinţei de pe crucea tâlharului în Împărăţia lui Hristos. Hristos îi oferă tâlharului de pe cruce izbăvirea din moarte în ultimile sale clipe ale vieţii nu pentru a încuraja lenea şi lipsa de pocăinţă, ci pentru ca cel din urmă păcătos să nu cadă în deznădejde, ci să se întoarcă la casa Părintelui Ceresc, întrucât Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui. Arhiepiscopul Inochentie al Odesei atrage atenţia că nu trebuie să cădem în capcana diavolului de a abuza de pilda tâlharului pocăit pe cruce, în sensul de a nesocoti păcatele noastre, uzând de încrederea prea mare în bunătatea lui Dumnezeu, care ne face să amânăm pocăinţa de azi pe mâine.