"Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat pe fiecare dintre ei. Şi toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească". (Faptele Apost. 2, 1-4) În fiecare an, în cea de-a opta duminică după Paşti, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Pogorârea Sfântului Duh sau Rusaliile. Acest praznic cade la cincizeci de zile după Înviere, respectiv la zece zile după Înălţarea Domnului şi marchează întemeierea Bisericii creştine. Pogorârea Sfântului Duh a fost proorocită cu sute de ani înainte de venirea Mântuitorului, Însuşi Dumnezeu vorbeşte prin proorocul Ioil, apoi Sfântul Ioan Botezătorul şi Iisus Hristos în seara Cinei cea de Taină, când le făgăduieşte ucenicilor că va trimite un mângâietor care va fi în veci cu ei. Într-adevăr, la cincizeci de zile după Paşti, promisiunea s-a împlinit, peste Sfinţii Apostoli pogorându-se Sfântul Duh Mângâietorul. Însufleţiţi de puterea Sfântului Duh, Apostolii s-au răspândit în toată lumea. În părţile noastre, a predicat Sf. Ap. Andrei. Sfântul Duh a rămas pentru totdeauna prezent, viu şi activ în Biserica creştină. Toţi creştinii primim darul Sfântului Duh, imediat după botez, prin Taina Mirungerii. De Rusalii, există obiceiul de a ieşi în câmp pentru a binecuvânta grâul. De asemenea, se împodobesc bisericile şi casele credincioşilor cu ramuri verzi de nuc sau tei, pentru a minti de limbile de foc coborâte odinioară peste Apostoli, şi, nu în ultimul rând, pentru a exprima bucuria venirii în lume a Sfântului Duh.