Praznic împărătesc, „Pogorârea Sfântului Duh”, sau Rusaliile, actualizează în fiecare an trimiterea de către Dumnezeu a Sfântului Duh, peste Sfinții Apostoli ai Mântuitorului, adunați la Ierusalim. Importanța sărbătorii este prăznuită diferit de oameni.

Marcată în calendarul creștin și recunoscută oficial ca sărbătoare, această zi este folosită de necredincioși ca zi de odihnă sau răsfăț culinar. Doar creștinii practicanți o sărbătoresc și se bucură spiritual de ea încărcându-se cu harul Lui Dumnezeu, revărsat de Sfântul Duh asupra lor. Iată că s-a împlinit făgăduința făcută de Iisus Apostolilor la înălțarea Sa la Ceruri, când le-a promis: „nu vă voi lăsa orfani, ci voi trimite un alt Mântuitor, care va mărturisi pentru mine”. În cuvântul de învățătură rostit cu acest prilej, preotul paroh al Bisericii „Nașterea Sfântului Ioan” din Aleșd, Ovidiu Bocșan, a arătat semnificația și importanța acestei sărbători pentru credincioși, subliniind că Pogorârea Sfântului Duh marchează întemeierea Bisericii prin trimiterea Sfântului Duh în lume ca să împuternicească pe Sfinții Apostoli să vestească Evanghelia. Biserica devine o realitate, unde ne adăpăm cu harul Sfântului Duh. Biserica este instituția sufletului, acolo ne naștem și ne botezăm, ne împreunăm cu Cristos, prin Sfânta Împărtășanie, acolo ne cununăm, acolo împărtășim lui Cristos, confidentul nostru spiritual, bucuriile, necazurile și durerile noastre trupești și sufletești, rugându-L să ne ajute. Sfântul Duh este pretutindeni și se revarsă ca un balsam peste toți cei ce cred în el. A fi creștin înseamnă a-L avea pe Duhul Sfânt.
 Aceste cuvinte de învățătură au fost receptate emoțional de cei aproximativ 200 de credincioși răspândiți în curtea Bisericii, care au participat la desfășurarea ceremoniei specifice sărbătorii. Calitatea și valoarea evenimentului a crescut și prin aportul unui grup de coriste, membre ale corului „Glasul Credinței”, care, împreună cu preotul, au cinstit, prin rugăciune și cântece religioase, măreața sărbătoare. Cu acest prilej, s-a sfințit apă, crengi de tei și spice de grâu, obicei practicat în vechime de iudei la Sărbătoarea Cincizecimii, prin care se aducea mulțumire lui Dumnezeu pentru protejarea recoltelor. Sărbătoarea a fost cinstită și printr-o procesiune în jurul Bisericii, iar la sfârșitul slujbei, toți credincioșii au primit apă, spice de grâu și crenguțe de tei, sfințite.