Născut din părinţi creştini, în Capadochia, vestitul Mucenic Gheorghe a trăit în vremea împărăţiei lui Diocleţian. Rămas orfan de tată s-a mutat cu mama sa în Palestina. În timpul împăratului Diocleţian (284-305), s-a înrolat în armata romană şi s-a făcut în scurtă vreme renumit pentru forţa, priceperea şi vitejia lui în luptă, astfel încât a fost ridicat la rang de ofiţer în armata imperială.

În anul 303, Diocleţian a emis un edict de persecuţie a creştinilor, care a declanşat un imens val de arestări, torturi şi crime, toate sub lozinca imperială "nomen christianorum deleto" (numele creştinilor să fie şters). Aflat în preajma împăratului şi văzând cruzimea de care erau în stare persecutorii, Sfântul Gheorghe a mers de bunăvoie în faţa lui Diocleţian, mărturisindu-şi credinţa în Hristos. Uimit de curajul soldatului său, împăratul l-a trimis la închisoare. A fost supus la torturi groaznice, "a fost trecut prin toate vămile muceniciei", cum se spune în relatarea martiriului Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. În toate aceste torturi a dovedit un curaj şi o bărbăţie nemăsurate, păstrându-şi neclintită mărturisirea. Neizbutind să-l despartă prin chinuri de Hristos, Diocleţian l-a condamnat la moarte prin decapitare, sentinţa fiind executată la 23 aprilie 303. Multe lăcaşuri de cult poartă hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, cum ar fi Biserica Ortodoxă Română din Parcul Traian sau Biserica Greco-Catolică de pe strada Louis Pasteur.