Între 15 și 23 ianuarie, a avut loc, la Oradea, Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, eveniment care a reunit nouă culte din Oradea: Biserica Ortodoxă, Biserica Romano-Catolică, Biserica Greco-Catolică, Biserica Reformată, Biserica Evanghelică-Lutherană, Biserica Unitariană, Biserica Penticostală, Biserica Penticostală Betania din grupul Holiness și Comunitatea Evreilor Mesianici. Tema din acest an a fost „Împăcarea”.

 

În fiecare biserică s-a simţit emoţie

Am avut cu toţii de învăţat din plinătatea, profunzimea și diversitatea mesajelor încărcate de înţelepciune, căldură şi teme serioase de gândire, am primit cu toţii în dar adevărate nestemate care să ne îmbogățească sufletul.

Având în vedere bogaţia mesajelor, cred că va fi de folos în viitor să se facă înregistrări care să poată fi difuzate și promovate în lumea noastră modernă, unde adevăratele valorile sunt ignorate! Dacă ar fi să redau doar o mică părticică din ceea ce am învăţat, aş pomeni, în primul rând, constatarea unui părinte care sublinia faptul că „cea mai demnă postură a unui creştin este aceea de rugăciune în genunchi”. Am reţinut, totodată, că „dragostea lui Cristos ne obligă la acţiune şi la atenţie faţă de fratele nostru”.

Un pastor ne atrăgea atenţia asupra faptului că „viaţa nu este doar despre: mănâncă, bea şi te veseleşte, să ne amintim că Unul a murit pentru noi toţi!”

Alt părinte ne avertiza că „robia democrației mult trâmbiţate, eliberarea de dogme, distrugerea noastră ca indivizi, familie, comunitate şi naţiune, creează altarul morţii…”

Cum poate scăpa generaţia noastră de a deveni inertă și împovărată de legile materialismului care dezumanizează? Vestea bună este că există soluţie! Nu suntem singuri în această lume rece, chiar dacă lupta împotriva curentului este grea! Pentru a înţelege visul Creatorului, nu este loc de logica umană sau de orgoliul competiţiei, fiindcă totul se rezolvă, totul se bazează pe dragoste.

M-a impresionat mult constatarea unui părinte, care atrăgea atenţia asupra faptului ca „în lume, la ora actuală, sunt omorâţi foarte mulți creştini şi nu face nimeni precizarea dacă aceştia sunt ortodocşi, catolici, lutherani ori reformaţi, unitarieni ori penticostali. Şi dacă la moarte se pare că suntem uniţi, cine suntem noi să alegem să fim dezbinaţi în timpul vieții?”

Am mai învăţat un aspect care se potriveşte, practic, în toate domeniile, şi anume: „pentru a fi credibil, trebuie să trăieşti precum vorbeşti!”. De asemenea, este foarte important să acţionăm în aşa fel încât să ne putem privi ulterior în ochi unul pe celălalt.

Un alt pastor ne amintea faptul că „iniţiativa legată de Crucea Roşie a aparţinut creştinilor, la fel ca şi întemeierea multora dintre marile universităţi ale lumii, ceea ce înseamnă că locurile unde ajung creştinii se schimbă în bine. Astfel spus, nici omul care l-a întâlnit pe Cristos nu mai poate rămane la fel, el devenind un „ambasador” al Acestuia.

Rabinul a explicat cum în limba ebraică termenul de „împăcare”, de „reconciliere” are aceeaşi valoare numerică  pe care o are cuvântul „rugăciune“, cele două aflându-se cumva pe acelaşi palier și în conexiune.

Nu în ultimul rând, un părinte şi călugăr atrăgea atenţia asupra importanței iubirii aproapelui, gest care ne condiţionează evoluţia spirituală. Nu este foarte uşor să ne achităm de această temă, de casă permanentă pe care ne-a dat-o Isus, însă părintele ne-a sugerat o cale concretă: „Gândiți-vă la îndrăgostiţi! Fiecare tratează cu maxim interes aspiraţiile celuilalt. La fel şi noi, nu-l vom putea iubi cu adevărat pe aproapele decât dacă-l aşezăm pe o treaptă superioară în faţa noastră, mărindu-l pe măsură ce noi ne micşorăm în faţa sa. Aceasta este iubirea adevărată: să-l  punem pe primul plan pe cel de langă noi!”

 

Colectă pentru Centrul de la Dumbrava     

O noutate a acestui an a fost evoluţia de la vorbă la faptă, punând în practică încercarea de a ajuta aproapele, şi astfel reprezentanţii cultelor şi-au încurajat enoriaşii să se gândească la cei mai puţin norocoşi organizând o colectă pe parcursul evenimentului.  În urma acestui efort colectiv, în care oamenii au arătat din plin disponibilitatea şi mărinimia lor, s-a strâns suma de 7.540 lei, 1.500 forinți și 30 euro, plus 50 de bani, poate bănuţul văduvei din Evanghelie. Aceasta a fost donată în ziua de 31 ianuarie domnului Paşca Viorel, cel care a afirmat următoarele: „se dovedeşte că Evanghelia nu este doar vorbită între zidurile bisericilor, ci este trăită și în afară”. Centrul de la Dumbrava adăposteşte peste 250 de oameni bătrâni, bolnavi, părăsiţi, şi pe care nu-i mai primeşte nimeni, nici măcar statul. Unii au picioare degerate, unii sunt paralizaţi ori au probleme psihice. În plus, zilnic este nevoie aici de 200 de scutece. Dar acolo oamenii mai și mănancă, chiar de trei ori pe zi, dar au nevoie și de haine, medicamente, lemne și îngrijitori. Cum spunea una dintre doamnele pastor: „Situaţia noastră, de care de multe ori ne plângem, reprezintă pentru aceşti oameni un vis care nu se va împlini niciodată...”.  

Ca o concluzie: „Unitatea este o profeţie a Împărăţiei lui Dumnezeu”, iar „Unitatea în diversitate este precum o grădină frumoasă în care se armonizează flori de diverse culori”.

Închei cu îndemnul dat de un părinte, prin exemplul Maicii Tereza de Calcutta:  „Eu fac lucruri mici cu o dragoste imensă!”

Laura OLOGU