Duminica sfinţirii celor două biserici Sărbătoare mare şi zi de mare bucurie a fost pentru românii din Diosig, în cea de-a patra duminică după Paşte, ziua de 2 mai. Prea Sfinţia Sa Petroniu Sălăjanul, arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Bihorului şi Sălajului, a descins în fruntea unui sobor de 10 preoţi, conduşi de Prea Cucernicul preot Vasile Ciobai, protopop al Marghitei, în mijlocul comunităţii româneşti pentru a săvârşi o sfântă rânduială - sfinţirea celor două biserici la care se închină cele 270 de familii de ortodocşi. A rânduit Dumnezeu ca această prea frumoasă zi a începutului de mai, scăldată în razele blânde ale soarelui de primăvară şi a verdelui crud al ierbii şi pomilor, să fie spre bucuria sufletească a acestor oameni care se simt acum statornici pe pământul ţării lor, în acest perimetru al comunei Diosig, după ce vreme de ani şi veacuri s-au aflat în calea urgiilor, alungaţi din vetrele lor cu gândul viclean al destrămării. Însă de fiecare dată, ei s-au reunit şi s-au întărit şi mai mult, ca nişte ape risipite ce se adună în matca lor. Iar pentru ca locul să fie însemnat, oamenii şi-au durat biserică. În jurul prea sfintelor lăcaşuri, s-au adunat românii din Diosig, în a patra duminică după Paşte, pentru a se împărtăşi din învăţătura Evangheliei cum că vindecarea şi trupească, şi sufletească se datorează doar credinţei în Iisus Mântuitorul. Prima biserică la care s-a oprit Prea Sfinţitul Episcop şi soborul de preoţi, a fost cea din strada Română, mai nou str. Înfrăţirii. Purtând hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, biserica a fost construită în anul 1781. În 1824 i se adaugă turnul, iar la depărtare de un veac, în 1928, este consolidată cu contraforturi. Lucrările de restaurare continuă până în 1986, pictura interioară se face în 1988-89, pentru ca acum, din toamnă până în primăvară, vrednicul ei preot paroh, Cornel Man, să-şi asume răspunderea unei noi tencuiri exterioare şi a altor importante amenajări. Cea de-a doua biserică, din Parohia Mihai Viteazul, cu hramul Sfântul Gheorghe, situată în str. Horea, este o biserică nouă, la a cărei ridicare s-au încumetat românii colonizaţi aici, după primul război mondial. Momentele dramatice şi chiar tragice n-au ocolit nici această comunitate, în anii 1940 - 1944, aceşti români fiind expulzaţi. Mărturie a acelor vremuri de război şi bejenie stă monumentul din incinta bisericii, ridicat în memoria celor 85 de eroi şi de refugiaţi. A dat Dumnezeu ca şi această biserică să aibă parte de un prea cucernic preot în persoana lui Cornel Negrean, care, de 28 de ani, slujeşte fără întrerupere la altarul ei. Multe şi importante lucrări s-au făcut şi aici, de asemenea cu contribuţia bănească a celor 85 de familii de credincioşi. Pentru marea lor vrednicie, celor doi preoţi, Cornel Man şi Cornel Negrean, li s-a acordat dreptul de a fi purtători de cruce - stavrofori. Vom aduce tuturor românilor participanţi la lucrarea bisericilor şi la slujba de duminică cuvânt de mare laudă pentru felul cum au împodobit biserica, şi cum au amenajat exteriorul ei, dând un plus frumuseţe şi distincţie acestei frumoase duminici, pentru a cărei reuşită s-au străduit cadre didactice ale şcolii şi desigur cele două preotese, doamnele Emilia Negrean şi Mariana Man. Din rândul numeroşilor credincioşi, vom numi doar câţiva cu drept de reprezentare. Astfel pentru cei veniţi din alte localităţi, scriem numele lui Gigi Seleş, fiu al satului, de la Oradea, iar pentru localnici numele veteranilor Ioan Ambru, Ioan Urs şi Ioan Dume. Dorim preoţilor şi credincioşilor lor să le fie lucrarea binecuvântată de Dumnezeu.