Adormirea Maicii Domnului este sărbătoarea în amintirea zilei în care Fecioara Maria şi-a dat obştescul sfârşit. Este prăznuită de ortodocşi şi catolici în fiecare an, pe data de 15 august. Această sărbătoare este cunoscută în popor şi sub denumirea de Uspenia (termenul slav) sau Sfânta Maria Mare.

Despre Adormirea Maicii Domnului nu există informaţii în Sfintele Evanghelii, ci în Tradiţia Bisericii. Potrivit acesteia, Maica Domnului a fost înştiinţată printr-un înger de mutarea ei din această viaţă, iar Apostolii, aflaţi în diferite zone ale lumii, au fost aduşi pe nori pentru a fi prezenţi la eveniment. Învăţăturile Bisericii Ortodoxe arată că Fecioara Maria s-a născut cu păcatul strămoşesc şi a primit iertare de acest păcat când a acceptat să-L nască pe Hristos. Prin pronia divină, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai târziu. A cerut să se deschidă mormântul Maicii Domnului pentru a-i săruta mâinile acesteia, dar, intrând în mormânt, l-a aflat gol. Acest mormânt a fost identificat în Ierusalim, cu toate că sunt persoane care afirmă ca Maria ar fi murit la Efes, locul unde a petrecut mulţi ani după Înălţarea Domnului. În icoana Adormirii Maicii Domnului, Fecioara Maria este reprezentată stând întinsă pe pat, în mijlocul Apostolilor, în vreme ce Hristos primeşte în braţe sufletul Maicii Sale, simbolizat printr-o figură mică de copil îmbrăcat în alb. Deasupra acestei scene, Maica Domnului este aşezată pe tron într-o mandorla pe care îngerii o poartă spre ceruri, reprezentare care vine să întăreasca şi mai mult Înălţarea Sa la ceruri. Scena cu Antonie, evreul care s-a apropiat de patul funerar al Maicii Domnului, cu gândul de a-l răsturna, apare în majoritatea icoanelor Adormirii. Potrivit Tradiţiei, când acesta a pus mâna pe pat, un înger i-a tăiat amândouă mâinile "fără de veste, odată cu orbirea, i s-au tăiat şi mâinile ce au rămas lipite de pat..." (Acatistul Adormirii, condac 4). Fecioara Maria "L-a introdus pe Dumnezeu în familia oamenilor. Ea L-a ajutat pe Dumnezeu să se facă om şi să poată pentru noi a muri şi a învia ..." (Arhim. Benedict Ghius).