În vinerea din Săptămâna Luminată, ortodoxia sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii, un mare praznic ce datează din perioada domniei împăratului bizantin Leon cel Mare, elvavios şi binecredincios. Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului. Pe când încă nu era pe tronul Bizanţului, Leon a întâlnit un orb, pe care l-a luat de mână spre a-l călăuzi. Acest bătrân, însă, era un om luminat de Dumnezeu şi neîncetat predica creştinilor că în pădurile imperiale, sunt izvoare şi lacuri ce sunt ocrotite de Maica Domnului, apărătoarea sihaştrilor din acele locuri. "Tradiţia spune că cei doi, afundaţi în discuţiile lor teologice, despre marele praznic al Învierii Domnului, s-au rătăcit în acele sălbatice împrejurimi împădurite. Bătrânul i-a cerut lui Leon apă de băut, dar, negăsind, s-a întristat. Atunci, un glas de sus i-a spus: „Nu este nevoie să te osteneşti, Leon, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone împărate, mai adânc în pădurea aceasta! Şi luând cu mâinile apă tulbure potoleşte setea orbului şi apoi udă cu ea ochii cei nevăzători şi se va cunoaşte de îndată cine sunt Eu". Minunea s-a petrecut în clipa în care tânărul a făcut întocmai cum i s-a relevat de sus, şi a descoperit într-o poiană un izvor miraculos cu „apă dumnezeiască", a subliniat în timpul slujbei părintele Vasile Bota, de la Biserica Sf. Andrei. Astfel în apropierea izvorului cu apă miraculoasă a fost ridicată o biserică în cinstea Maicii Domnului. După Sfânta Liturghie, s-a săvârşit slujba de sfinţire a apei (aghiasma mică), după o rânduială adecvată Săptămânii Luminate. Cu această apă se stropesc întâi casele, fântânile, troiţele, precum şi creştinii, în amintirea evenimentului petrecut în jurul anului 454 la Constantinopol, când acel orb a primit, de la Maica Domnului, tămăduire prin intermediul apei sfinţite.