LA SĂRBĂTOAREA NAŞTERII DOMNULUI 2006 Iubiţi credincioşi, Domnul se coboară din Cer: Fiul, Dumnezeu adevărat născut din veşnicie din Tatăl, se naşte în istoria noastră din Maria Fecioara ca om adevărat. Dumnezeu şi om, două realităţi diferite, se reunesc desăvârşit în Isus Cristos, Cerul şi pământul se contopesc, Împărăţia lui Dumnezeu este printre noi şi creşte ... până când va ajunge la desăvârşirea veacului care va să fie. Isus este plinirea tuturor promisiunilor şi mântuirea noastră. Apropiindu-ne de sfârşitul anului, este momentul să ne cercetăm conştiinţa noastră. Să ne gândim la faptele din anul care a trecut. Am devenit mai buni? Am fost atenţi la nevoile aproapelui? Am fost adevăraţi creştini şi modele pentru cei din jurul nostru? Dar, mai presus de orice, Dumnezeu ne întreabă pe fiecare în parte, cât am reuşit să răspândim prin faptele noastre iubirea? Dacă în trecut Sfânta Familie bătea la porţi închise, astăzi Isus bate la porţile inimilor noastre şi suferă, iubirea sa nemărginită este rănită din cauza indiferenţei şi nepăsării oamenilor. A trăi în iubire înseamnă a trăi în Dumnezeu, înseamnă a trăi în sfinţenie. Sfinţenia ne uneşte pe toţi cu Dumnezeu, în comuniunea sfinţilor, în Biserică. Dragii mei, Împărăţia lui Dumnezeu, spre care se îndreaptă istoria neamului omenesc prin călăuzirea Providenţei divine, este prezentă încă de pe acum, prin Biserică. Chiar dacă încă într-un mod imperfect, Biserica este o icoană vie a Împărăţiei lui Dumnezeu care va veni. Şi această Biserica este Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică. Este Una singură pentru că Dumnezeu este Unul în Sfânta Treime - modelul unităţii desăvârşite; este Sfântă pentru că Dumnezeu este sfânt, şi capul Biserici, Isus Cristos, e sfânt; este Catolică deoarece prin Biserică Dumnezeu îi cheamă la mântuire pe toţi oamenii, fraţii noştri răspândiţi pe întregul pământ, şi este Apostolică pentru că duce mai departe Vestea cea Bună, din generaţie în generaţie, începând cu primi apostoli ai Domnului, şi va păstra învăţătura apostolică până la a doua venire în glorie a Mântuitorului. Cu ajutorul Domnului, în anul care vine vom sărbători împreună 230 de ani de când Eparhia de Oradea a fost înfiinţată canonic de către Papa Pius al VI-lea, la 16 iunie 1777. Este un moment aniversar care ne obligă să evocăm opera înaintaşilor noştri, credinţa mărturisită cu sfinţenie de fiecare familie, marile realizări ale Bisericii noastre, care a pus bazele şcolilor româneşti moderne, care a păstorit atâtea suflete, a modelat caractere şi a călăuzit atâtea destine. Opera înaintaşilor, mărturisirea de credinţă dată şi în timpul celor mai aprige persecuţii ne obligă astăzi, mai mult ca oricând, să ne trăim identitatea şi să fim apostoli ai unităţii. Suntem o turmă mică, însă avem sus în Cer mari sfinţi ai Bisericii, care ne veghează şi care mijlocesc pentru noi la bunul Dumnezeu. Tăria noastră constă în sfinţenie, în trăirea valorilor creştine, în împărtăşirea iubirii, iar ceilalţi nu vor putea rămâne nemişcaţi. Dacă împreună cu noi este Dumnezeu, cine ne va putea sta împotrivă! Pentru a fi demni de aşteptările înaintaşilor noştri avem nevoie mai întâi de toate de sprijinul pe care Dumnezeu ni-l dă, pentru a deveni mai buni, mai drepţi, mai sfinţi. Cu aceste gânduri vă îmbrăţişez pe fiecare în Cristos, Domnul, şi vă doresc Sărbători Fericite şi un An Nou binecuvântat de Dumnezeu!