„Dumnezeu a înviat pe acest Isus, căruia noi toţi suntem mărturii" (Fapte 2, 32)

Dragi credincioşi,

Cristos a Înviat - este salutul creştinilor în această perioadă pascală şi, în acelaşi timp, cea mai veche mărturisire de credinţă a Bisericii. Prin acest salut, noi, creştinii, comemorăm Misterul Pascal, adică patima, moartea şi Învierea Mântuitorului. Acest salut rezumă în el esenţa credinţei şi anume: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a întrupat la plinirea timpurilor şi S-a făcut om, ne-a arătat calea mântuirii, apoi prin patima, moartea pe lemnul crucii şi Învierea Sa a rupt legăturile morţii şi ne-a deschis porţile raiului. Isus a început aici pe pământ zidirea Împărăţiei lui Dumnezeu, o operă care se desfăşoară în istorie prin Biserică şi se va împlini la a doua venire a Mântuitorului.


Dragii mei,

Teologia Învierii o găsim în icoana sărbătorii: Isus care se pogoară la iad şi îi scoate pe Adam şi Eva, ridicând omenirea la Domnul, sau acelaşi Isus ieşind din mormânt cu steagul biruinţei în mână, cu moartea pe moarte călcând, conform tradiţiei apusene. În icoana Învierii se îngemănează teologia suferinţei cu cea a speranţei. Noi am dobândit speranţa mântuirii prin Învierea lui Hristos şi suntem chemaţi să propovăduim lumii acest adevăr: „fiindcă Dumnezeu, ... a strălucit în inimile noastre, ..., ca să se învedereze că puterea covârşitoare este a lui Dumnezeu şi nu de la noi" (cf. 2 Cor 4, 6-7). După Învierea lui Hristos creştinii primelor secole au trăit „pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi; ... pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul" lor (cf. 2 Cor 4,8-10).

Astăzi, noi, creştinii greco-catolici, trăim ca şi în primele secole, suntem adesea consideraţi „ca nişte amăgitori, deşi iubitori de adevăr, ..., ca nişte necunoscuţi, deşi bine cunoscuţi" (2 Cor 6, 8-9), consideraţi ca vânzători de neam deşi făuritori de ţară, ca nişte provocatori de scandal, deşi trăitori ai bunei înţelegeri, ca şi uzurpatori de biserici, deşi întotdeauna cititori şi slujitori fideli ai altarului, ai culturii şi ai Adevărului. Da, prin veacuri, noi, românii uniţi, greco-catolicii, am fost „slujitori ai lui Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniţă, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi" (2 Cor 6, 4-6) şi, chiar dacă am fost mereu împinşi către marginea societăţii, totuşi, niciodată nu am deznădăjduit. În Sfânta Noapte a Învierii şi noi am primit lumină de la acelaşi unic Mântuitor, şi noi am primit speranţa care dă viaţă şi deci trebuie sa rămânem „în curăţie, în cunoştinţă, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Spiritul Sfânt, în dragoste nefăţarnică; în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptăţii" (2 Cor 6, 6-7).

Dragi credincioşi,

Astăzi, adevărul este relativizat iar minciuna a luat locul dreptăţii, însă, din înălţimea crucii, cuvintele lui Isus capătă sens şi valoare: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac" (Lc 23, 34). Ne-o cere nouă Domnul, răstignitul de pe cruce: să iertăm! ... „Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi, şi sta poporul privind, iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască şi pe Sine Însuşi, dacă El este Hristosul" (Lc 23, 34-35).

Iar pe bisericile noastre au tras sorţi şi poporul stă, privind, iar căpeteniile îşi bat joc de noi şi ne iau în râs şi ne poartă de la Anna la Caiafa, şi ne hulesc: nu sunteţi voi Biserica Unită! Prin veacuri răsună un ecou: „nu eşti tu Hristosul" (Lc 23, 39)! Fraţilor, noi „nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Hristos Isus, Domnul" (2 Cor 4, 5). Parafrazându-l pe Nicolae Iorga, ne dăm seama că: din umilinţa lui Atanasie şi a lui Inocenţiu Micu Clain, din tenacitatea lui Petru Pavel Aron şi a lui Samuil Vulcan, din sacrificiul lui Gheorghe Şincai şi a episcopului Ioan Suciu, din martiriul, dăruirea şi renunţarea de sine a sutelor, a miilor de ucenici români, aprigi în ale învăţăturii şi-a dobândit Biserica noastră mântuirea în Hristos cel Înviat.

Dragii mei,

În sfânta zi a Învierii ne adresăm din nou Domnului cu cuvintele tâlharului: „pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta" (Lc 23, 42); „ajută-ne, Doamne, să iertăm, dă-ne puterea „să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi şi să iertăm totul pentru Înviere" (Stihira Paştilor)! „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa" (Prohimen). Învredniceşte-ne Doamne cu harul Tău ca la plinirea vremilor să auzim şi noi cuvintele: „astăzi vei fi cu mine în rai" (Lc 23, 43).

Fraţilor, „având deci aceste făgăduinţe, ..., să ne curăţim pe noi de toată întinarea trupului şi a sufletului, desăvârşind sfinţenia în frica lui Dumnezeu" (2 Cor 7, 1) deoarece Hristos cel Înviat ne cheamă să primim lumina pascală astfel încât aceasta să pătrundă în sufletele noastre şi să ne lumineze calea vieţii. Din păcate, întunericul necredinţei şi prezenţa răului le întâlnim la orice pas sub forme diferite în societate, şi, acestea, conduc oamenii pe căi greşite, îi dezorientează şi îi împiedică să ajungă la mântuire. Învierea Domnului, însă, aduce echilibrul într-o lume a valorilor materiale în criză, pentru că este Vestea cea bună a Învierii care se actualizează în istorie.

Iubiţi credincioşi,

La Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului, vă spun împreună cu Sfântul Pavel: „mă bucur că în toate pot să mă încred în voi" (2 Cor 7, 1) şi vă îndemn să „arătaţi ... dovada dragostei voastre" (cf. 2 Cor 8, 24), „prin blândeţea şi îngăduinţa lui Hristos" (cf. 2 Cor 10, 1) tuturor celor care ne înconjoară. Neîncetat să vă rugaţi şi să faceţi binele, „în voi să fie adevărul lui Hristos" (cf. 2 Cor 11, 10) pentru că omul atât valorează cât se roagă! Nu uitaţi niciodată că „Dumnezeu a înviat pe acest Isus, căruia noi toţi suntem mărturii" (Fapte 2, 32)!

Între voi „fraţilor, bucuraţi-vă! desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi" (2 Cor 13, 11).

Vă îmbrăţişez cu toată dragostea în Hristos Domnul şi vă doresc Sărbători Fericite şi pline de har!

Hristos a Înviat!