Eparhia Română Unită cu Roma Greco-Catolică, Oradea ?Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace! Că astăzi Betleemul primeşte pe Cel ce şade de-a pururi împreună cu Tatăl; astăzi, îngerii slăvesc cu dumnezeiască cuviinţă pe Pruncul, Cel ce S-a născut. Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire?. (Stih, Glasul 6, la Praznicul Naşterii Domnului) Dragi credincioşi, Naşterea Domnului, aşa cum ne este prezentată de Sfântul Evanghelist Luca, este un eveniment, o întâmplare adevărată: ?pe când erau în Betleem, s-au împlinit zilele ca Maria să nască: şi a născut pe fiul ei? (Lc. 2, 6-7); un eveniment care aparţine istoriei umanităţii. Alegerea de către Dumnezeu a momentului istoric al Întrupării Mântuitorului rămâne pentru noi o taină. Isus nu este Moş Crăciun, nu este un Santa Klaus, nu este nici un extraterestru, ci este istorie, istorie adevărată. ?Astăzi, în cetatea lui David, vouă s-a născut un Mântuitor, care este Cristos, Domnul? (cfr. Lc. 2, 11) - cu aceste cuvinte îngerii anunţă vestea păstorilor. Un copil sărac şi amărât, un copil care doarme într-o iesle a unui grajd nenorocit: acesta este Mântuitorul, acesta este Mesia cel propovăduit de profeţii Vechiului Testament, acesta este Fiul lui Dumnezeu venit în lume pentru a ne elibera de răutatea păcatelor şi de frica morţii. De fapt, aceasta este Vestea cea bună pe care o primesc păstorii de la îngeri: copilul din iesle este Domnul cel de veacuri aşteptat. Dragii mei, Dumnezeu nu trăieşte separat de istoria umanităţii, ci se face prezent în ea în mod direct prin Fiul Unul Născut, în tăcerea Tatălui şi în plânsul duios al Maicii Domnului. Dacă şi noi, credincioşii de astăzi, înţelegem mesajul acestui eveniment, vom auzi, la rândul nostru, sub cerul înstelat al nopţii sfinte de Crăciun pe îngerii care cântă ?Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!? (Lc. 2, 14) Biserica, dintotdeauna, a trăit şi trăieşte acest mesaj sfânt pentru că drumul Betleemului conduce la Golgota. Misterul Naşterii Domnului este strâns unit de misterul crucii: să ne gândim la pruncii ucişi de Irod, la moartea lui Ştefan, la răstignirea Domnului, la martiriul primilor creştini sau la cel al părinţilor Bisericii noastre. Precum magii s-au lăsat călăuziţi de-o ?stea? pe drumul în căutarea Domnului, tot astfel şi noi, în pofida tuturor dificultăţilor, să ne lăsăm ?îndreptaţi? de-o ?stea?, pentru a-l întâlni pe Isus în viaţa noastră. În întunericul nopţii Bisericii noastre, credinţa a fost ?steaua? călăuzitoare pe drumul suferinţei şi al martiriului, bine ştiind că ?lumina luminează în întuneric, şi întunericul nu a cuprins-o?. Dragii mei, Călătorind cu ?steaua? în acest an, an care e pe cale să-şi închidă porţile, ne-am oprit pentru un moment să-l întâlnim pe Domnul la Şimleul Silvaniei, apoi la Şuncuiuşul de Beiuş, la Ghenetea, la Crestur şi, mai la urmă, la Borod, unde, pe altarele noilor bisericuţe, se va naşte iarăşi Cristos în jertfa euharistică. În toate aceste locuri l-am căutat pe Domnul cu simplitatea păstorilor, cu ascultarea lui Iosif şi cu iubirea Maicii Domnului, şi l-am întâlnit în fiecare dintre dumneavoastră în bucuria împlinirii dorinţei de a avea din nou o biserică. ?Steaua Betleemului? ne ajută să-l găsim pe Domnul în chipul românilor care-şi caută un rost în viaţă şi o pâine mai bună prin lumea largă, tânjind după casă şi lăcrămând la dorul de cei dragi; aceeaşi ?stea? călăuzitoare ne face să înţelegem şi să trăim drama familiilor destrămate şi să-l vedem pe Isus înfrigurat în aceste suflete răvăşite. ?Steaua Magilor? ne face să plângem cu toate mamele care şi-au avortat pruncii şi care l-au avortat pe Isus, cel ce trebuia să se nască în aceşti nevinovaţi, şi tot ?steaua Betleemului? ne face să-i întâlnim şi să fim responsabili faţă de toţi copiii abandonaţi prin maternităţi, orfelinate sau case familiale, pentru că şi ei sunt ai Domnului. Noi trăim în mijlocul acestor crunte realităţi, dar nu trebuie să fim disperaţi şi dezorientaţi, ci să credem cu tărie în posibilitatea de schimbare pozitivă a societăţii prin credinţa, speranţa şi iubirea pe care o trăim şi o transmitem lumii, prin tot ce suntem şi prin tot ce facem. Dificultăţile ne vor ajuta să fim mai uniţi între noi, mai plini de fervoare şi dragoste, în a ne încuraja reciproc şi în a susţine proiectele şi speranţele pe care le avem cu Biserica noastră şi cu Ţara noastră. Dragii mei, Trăirea Evangheliei şi participarea noastră la misterul Naşterii Domnului presupun o atitudine de umilinţă şi convertire interioară, şi ea este văzută de Sfântul Augustin ca un imperativ categoric: ?trezeşte-te, omule, căci pentru tine Dumnezeu s-a făcut om?. Dacă avem credinţa ?vie şi trează? putem să recunoaştem în cel de lângă noi, în aproapele nostru, care poate să fie ortodox sau protestant, botezat sau nebotezat, practicant sau ateu, chipul inocent al Pruncului din Betleem ce caută un loc unde să se nască. Dacă avem credinţă şi iubire ?vie şi trează?, vom şti să ne apropiem de tot omul cu bunăvoinţă, cu dragoste şi cu respect, deoarece pentru toţi astăzi s-a născut Cristos. Aş dori ca de Sărbătoarea Naşterii Domnului să pot intra în casa fiecăruia dintre dumneavoastră şi să vă salut cu salutul Îngerilor: ?Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!? Pacea Domnului să fie cu voi! Să ne ajute Pruncul Sfânt ca în fiecare zi a vieţii noastre să fie din nou Crăciun, în fiecare zi Domnul să se nască în viaţa noastră. Bunul Dumnezeu să vă aducă în inimi şi în suflete, în casele dumneavoastră pace, haruri şi binecuvântări. Sărbători fericite!