"Iar dacă s-a născut Isus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod împăratul Iudeii, iată magii de la răsărit care au venit în Ierusalim întrebând: Unde este împăratul Iudeilor cel ce s-a născut?" (Mt. 2, 2) Iubiţi credincioşi, Regii Magi, astrologi învăţaţi ai Orientului îndepărtat, care se ocupau cu citirea semnelor cerului, au văzut o stea care, în conformitate cu cunoştinţele lor, le anunţa naşterea unui împărat, Împăratul Iudeilor. Naşterea lui Isus era aşteptată de poporul evreu, dar şi de întreaga umanitate. Studiul astrelor şi al cerului era ocupaţia centrală a acestor înţelepţi, iar de acest fapt Dumnezeu se serveşte pentru a le comunica voinţa Sa divină în raport cu poporul ales. "Dumnezeu îi cheamă prin intermediul unor lucruri comune şi familiare lor pentru a le descoperi o stea cu totul specială, diferită de toate celelalte prin frumuseţea şi strălucirea Sa" (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariu la Evanghelia după Matei, 6, 3). Ei, Magii, sunt singurii care îşi dau seama că trăiesc un eveniment cu totul special din viaţa lor. Acest fapt demonstrează că omul, cu cât cunoaşte universul şi realităţile care există în jurul său, cu atât mai mult el reuşeşte să se apropie de Dumnezeu, să se cunoască pe sine însuşi, cu atât mai mult reuşeşte să-şi dea un răspuns, prin lumina credinţei, la întrebări de genul: "Cine sunt, de unde vin şi încotro merg? De ce se manifestă prezenţa răului? Ce va fi după viaţa aceasta?" (Ioan Paul al II-lea, Fides et Ratio, n. 1). Pentru un creştin, căutarea lui Isus reprezintă scopul prim şi ultim, acesta fiind ţelul cel mai înalt din viaţa fiecărei persoane. Fiecare om este purtătorul unei stele, pe care o numim harul Spiritului Sfânt, şi care-i aduce în viaţă lumină şi pace, dragoste şi înţelegere, dacă ştie să-i asculte şoaptele şi chemarea, sau poate să trăiască în confuzie şi dezordine atunci când refuză şi neagă prezenţa şi harul Domnului în viaţa proprie. Magii "au văzut steaua" şi au pornit la drum: au lăsat familiile şi pe prietenii lor, au renunţat la comoditatea şi bunăstarea materială, au abandonat preocupările şi munca zilnică, au lăsat totul în urmă, fără prea multe explicaţii şi fără certitudinea că vor găsi ceva, au plecat în căutarea lui Mesia, în căutarea celui născut în iesle. Călătoria magilor, cu siguranţă, a fost lungă şi dificilă. Dar, prin tenacitatea lor, Magii ne dau o lecţie de curaj şi credinţă, de convingere, de iubire şi speranţă în Dumnezeu, care ne este călăuză în căutarea drumului autentic al vieţii noastre. Dintre toţi oamenii acelor timpuri, care au contemplat de la "distanţă" steaua Orientului, doar aceste trei persoane: Gaşpar, Melchior şi Baltasar i-au descoperit semnificaţia. Dragii mei, Coordonatele căutărilor noastre se îndreaptă uneori spre Betleem, iar alteori spre o ţintă greşită, pe care noi singuri ne-o "imaginăm în mod virtual", fără a coopera cu realitatea în care trăim, fără a coopera cu şoaptele harului Spiritului Sfânt, care ne pot călăuzi în mod autentic, prin Biserică, la Cristos. Niciodată nu trebuie să uităm că "a da mărturie despre Adevăr este o sarcină care ne-a fost încredinţată nouă, şi nu putem renunţa la El fără a sărăci slujirea pe care am primit-o" Fides et Ratio, n. 6).La originea credinţei noastre de fiinţe umane se află o întâlnire, unică în felul ei, care indică descoperirea unui mister ascuns de veacuri (Cf. 1 Cor. 2, 7; Rom. 16, 25-26). Acest mister este acum revelat: i-a plăcut lui Dumnezeu, în bunătatea şi înţelepciunea Sa, să se dezvăluie şi să facă cunoscut misterul voinţei sale (Cf. Ef 1, 9); deoarece prin Cristos, Cuvântul făcut trup, oamenii pot ajunge la Tatăl în Spiritul Sfânt şi se fac părtaşi la firea dumnezeiască. Această întâlnire este o iniţiativă cu totul gratuită, care porneşte de la Dumnezeu pentru a ajunge la omenire, pentru a o mântui (Fides et Ratio, n. 7). Iubiţi credincioşi, Întrebarea Magilor, "unde este regele iudeilor?", este destul de simplă, dar are o semnificaţie foarte profundă şi înglobează în ea toată problematica vieţii şi a existenţei umane. Această întrebare presupune un şir de alte întrebări, cum ar fi: unde trăieşte Dumnezeu, cu adevărat El există? Unde este iubirea, în care cotlon al sufletului, de unde vine ea şi care este rolul şi sensul ei? De ce există suferinţă umană, care este scopul ei? Trebuie oare să credem cu adevărat în viaţa veşnică? Unde merge sufletul după moarte şi de ce există moartea? Şi... am putea continua la nesfârşit seria acestor întrebări. Răspunsul îl găsim mai întâi în Cartea Sfântă, apoi ni-l pot da aceşti oameni învăţaţi, Magii, care l-au întâlnit pe Prunc în ieslea Sfântă şi care au crezut. Răspunsul la aceste întrebări ni-l dau mentorii noştri, părinţii sau profesorii care ne-au educat sau ni-l dau sfinţii din toate timpurile şi, mai ales, cei contemporani cu noi. Ne putem gândi aici la Maica Tereza de Calcuta sau la Padre Pio, sau de ce nu la Papa Ioan Paul al II-lea. Magii puneau întrebări pentru că erau frământaţi de dorinţa de cunoaştere, însă nouă Adevărul ne-a fost revelat de Tatăl prin puterea şi cu lucrarea Spiritului Sfânt, în Cuvântul făcut trup în persoana Domnului. Viaţa noastră devine astfel o căutare continuă a lui Isus, iar pe acest drum suntem călăuziţi de Cuvântul Domnului, de Sfânta Tradiţie şi de magisteriul Bisericii. Iubiţi credincioşi, Din nou, Isus se naşte în peştera sufletului nostru, chiar dacă asistăm la "o umbrire a speranţei" şi la "la un fel de teamă de a înfrunta viitorul". Isus se naşte chiar dacă mulţi oameni trăiesc o profundă "senzaţie de singurătate", ori trec prin "grave crize familiale". Isus se naşte iară, chiar dacă nu au dispărut "conflictele etnice sau atitudinile rasiste, tensiunile interreligioase", războiul şi terorismul. Isus se naşte iară, chiar dacă "individualismul" este tot mai pronunţat şi iubirea aproapelui nu mai este la modă. Chiar dacă asistăm la aceste realităţi, "omul nu poate trăi fără speranţă: viaţa sa ar fi golită de orice sens şi ar deveni insuportabilă" (Cf. Ecclesia in Europa, n. 8-10). Iar Speranţa noastră este Isus, care astăzi, în ziua de Crăciun, se naşte în viaţa noastră din nou. Aşa după cum ştiţi, nu lipsesc semnalele de speranţă nici din viaţa Bisericii noastre. Aş vrea să enumăr aici doar câteva: prezenţa tinerilor noştri la Köln, la Întâlnirea Mondială cu Sfântul Părinte, Papa Benedict al XVI-lea, primirea Catedralei "Sfântul Nicolae" la Oradea, care este maica tuturor bisericilor din Eparhia noastră, recunoaşterea demnităţii de Arhiepiscopie Majoră pentru Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, din partea Sfântului Scaun al Romei. Mari lucruri a făcut pentru noi Domnul! Să ne bucurăm, să-L lăudăm şi să-I mulţumim împreună cu Regii Magi, în ziua de Crăciun. Domnul, cel ce s-a născut în Betleem, să vă aducă haruri şi binecuvântări, pace şi bună voire, belşug în case şi bună înţelegere! Căciun sfânt şi fericit! La Mulţi Ani!