Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a fost unul dintre martirii credinţei creştine, care a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305 d.Hr.). S-a născut într-o familie nobilă de macedoneni din Tesalonic, fiind crescut şi botezat în religia creştină a părinţilor săi. Datorită calităţilor sale, împăratul Diocleţian şi asociatul său la domnie, Maximian Galeriu, l-au numit guvernator al Tesalonicului. El a cârmuit cu pricepere poporul, încercând totodată să promoveze ideile creştine, mărturisindu-şi de mai multe ori, public, credinţa creştină. Vestea că guvernatorul este creştin a ajuns la urechile împăratului, care a ordonat să fie aruncat în închisoare, crezând că, în timp, se va lepăda de credinţa sa. În temniţă, însă, Dimitrie a continuat să se roage la Dumnezeu. Întors dintr-un război cu sciţii, împăratul, ajuns la Tesalonic, a mers şi la Dimitrie la închisoare, pentru a afla dacă acesta nu îşi schimbase între timp credinţa. Întrebându-l dacă e creştin, Dimitrie i-a răspuns cu curaj că este şi a condamnat închinarea la idolii păgâni. Supărat, împăratul a mers în piaţa publică pentru a urmări "spectacolul" în care creştinii erau aruncaţi în suliţele luptătorului Lie. Nestor, un tânăr creştin scandalizat de crimele lui Lie, s-a dus la Dimitrie şi i-a cerut rugăciuni şi binecuvântare pentru a-l birui pe Lie. Sfântul l-a încurajat, i-a făcut semnul sfintei cruci pe frunte şi i-a zis: "Du-te, pe Lie îl vei birui şi pe Hristos îl vei mărturisi". Nestor s-a luptat cu Lie, strigand: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!", şi îndată, trântindu-l la pământ pe Lie, l-a străpuns cu lancea. Sfântul Dimitrie a murit fiind străpuns cu suliţe, iar la 26 octombrie 413 d.Hr., moaştele sale au fost aşezate în noua biserică din Tesalonic. Când au fost scoase din mormânt, le-au găsit întregi şi neputrezite şi din ele a curs mir cu miros plăcut, de care s-a umplut tot oraşul, iar mulţi bolnavi care s-au atins de ele s-au vindecat.