Născut din părinţi creştini, în Capadochia, vestitul Mucenic Gheorghe a trăit în vremea împărăţiei lui Diocleţian. Prunc fiind, rămâne orfan de tată şi, împreună cu mama sa, se mută în Palestina. Ajungând la vârsta desăvârşirii, tânărul Gheorghe a devenit preţuit de toţi, prin pricepere şi osteneală, în acelaşi timp fiind şi viteaz în luptă. La un moment dat, ajunge conducător de oaste în garda împăratului. Credinţă în Hristos În anul 303, Diocleţian a început o aprigă prigoană împotriva creştinilor, aceştia fiind obligaţi să aleagă între idolii păgâni şi dreapta credinţă în Hristos. Prigoana a ţinut până în 313, când împăratul Constantin cel Mare, prin edictul de la Milan, declară creştinismul religie de stat, aducând astfel pace creştinilor. Sfântul Gheorghe, fiind născut din părinţi creştini, a fost întemniţat de Diocleţian şi pus la chinuri, ca să renunţe la credinţa sa. Mulţi păgâni, văzând că Sf. Gheorghe a rămas viu în urma torturilor, s-au întors la credinţa în Iisus Hristos. Legenda spune că, acolo în temniţă, Sf. Gheorghe, atingându-se de un mort, acesta a înviat, iar în momentul acela, împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, văzând acestea, a mărturisit credinţa ei în Hristos. Drept urmare, Diocleţian a poruncit să li se taie capetele şi Mucenicului, şi împărătesei Alexandra. În drumul spre osândă, împărăteasa şi-a dat duhul, iar Sfântul Gheorghe, mulţumind lui Dumnezeu, şi-a plecat capul sub sabie şi a fost tăiat. Aceasta s-a întâmplat în 23 aprilie 303. A ucis balaurul În credinţa populară, Sfântul Gheorghe este asociat adesea cu omorârea balaurului. Această legendă datează din secolul XII şi una din variantele sale este "Legenda Aurea". Se povesteşte cum un balaur imens şi feroce a apărut lângă oraşul Selena din Lybia. Locuitorii trebuia să-i ofere zilnic oi pentru a-i potoli foamea, iar când nu au mai avut oi, balaurul a cerut pe fata împăratului. Atunci a apărut un viteaz creştin care s-a oferit să răpună balaurul. În unele icoane timpurii, faţa împăratului este înfăţişată în gura balaurului, în timp ce un viteaz cu o suliţă se luptă cu acesta. După ce a străpuns balaurul cu suliţa, tânărul a dus-o pe prinţesă la palatul împăratului, care i-a oferit mâna ei şi jumătate din împărăţie. Viteazul a refuzat, spunând că mai are multe alte lucruri de îndeplinit în lupta sa pentru apărarea bisericii şi ajutorul săracilor şi nedreptăţiţilor; apoi le-a spus că numele lui este Gheorge şi a plecat. Un nume foarte popular Dintre toti Sfinţii sărbătoriţi în lumea creştină, puţini au ajuns la faima de care s-a bucurat şi se bucură Sfântul Gheorghe, la români. În satele şi oraşele ţării noastre, foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea lui. Mulţi oameni, bărbaţi şi femei, îi poartă numele. Numai în judeţul Bihor trăiesc la această oră 13.6 21 de bărbaţi care au fost botezaţi Gheorghe. De asemenea, mai sunt înregistraţi în actele oficiale ale SEIP 128 de persoane care au numele de familie Gheorghe. Printre aceştia se numără şi 10 bărbaţi care se numesc Gheorghe Gheorghe, respectiv două femei care se numesc Gheorghe Gherghina. Cele mai multe persoane care poartă prenumele Gheorghe sunt persoane în vârstă, majoritatea având peste 40 de ani. De fapt, în timpul şi imediat după al doilea război mondial a fost o modă, cel puţin în această zonă, ca băieţii să fie botezaţi cu numele protectorului armatei. În Bihor mai sunt înregistrate 4.255 de persoane botezate George, respectiv 6.282 de femei botezate Georgeta. Acestora li se adaugă alte 4.211 femei botezate cu prenumele Gherghina sau Gheorghina. În judeţ se mai întâlnesc şi alte nume derivate din Gheorghe, cum ar fi Gheorghiuc, Gheorghieş, Gheorghiţa, Gheorghiţă, Gheorghiu, Gheorghiţoiu, Georgescu etc. Oraşe şi sate cu numele sfântului De asemenea, în ţară sunt două oraşe care poartă numele Sfântul Gheorghe, precum şi alte 12 comune. Se ştie, apoi, că de multă vreme Gheorghe a fost şi este ocrotitorul oştirilor române. Steagul Moldovei, trimis de Ştefan cel Mare la mănăstirea Zograful, din muntele Athos, are chipul Sfântului Gheorghe doborând balaurul. Acest chip al Sfântului, doborând balaurul, a fost la români ca o chemare la lupta creştinilor împotriva păgânilor otomani. O dovadă este şi rugăciunea lui Ştefan cel Mare, scrisă pe steagul său: "O, luptătorule şi biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi şi în nenorociri grabnic ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi, bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Păzeşte-l pe el neatins în lumea aceasta şi în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43 an al Domniei Sale". Moaştele Sf. Gheorghe, la Oradea La biserica "Sfântul Gheorghe" din Oradea, au fost aduse, ieri, moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ocazie cu care s-a ţinut o slujbă deosebită. Astăzi, de la ora 9.00, se va săvârşi slujba Utreniei, urmată de Sfânta Liturghie. După-amiază de la ora 17.00, se vor săvârşi Ceasurile, Vecernia şi Acatistul Sfântului Gheorghe. Biserica cu hramul marelui mucenic a dorit sărbătorirea acestuia în mod duhovnicesc, printr-o intensificare a rugăciunilor şi a cântărilor bisericeşti.