Astăzi, Biserica creştină îi sărbătoreşte pe cei Trei Ierarhi ca fiind unii dintre cei mai mari învăţători şi păstori ai Bisericii. Cei Trei Ierarhi au trăit cam în aceeaşi vreme, în sec. IV, şi toţi trei au avut o mare contribuţie în "lupta" pentru păzirea dreptei credinţe, mai ales în ceea ce priveşte dogma Sfintei Treimi. Toţi cei Trei Ierarhi au folosit amvonul, dar fiecare în felul său. Astfel, Sfântul Vasile, pe lângă faptul că a fost îndrumător al călugărilor, a fost şi păstor al mirenilor (cei care nu fac parte din cler). A trăit între anii 330 şi 379. În anul 370, a fost numit Arhiepiscop al Cezareei. A eliminat unele lacune existente în sânul monahismului, punând accent pe folosul mântuirii aproapelui. Este primul ierarh care a înfiinţat, pe lângă biserică, azile şi spitale pentru cei săraci şi neputincioşi. Moare la vârsta de 50 de ani, în ziua de 1 ianuarie, dată la care Biserica îl pomeneşte în fiecare an. Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu s-a născut în jurul anului 328 în cetatea din Nazianz. Studiază la cele mai importante şcoli ale vremii. Era un orator neîntrecut, care ţinea foarte mult la viaţa duhovnicească şi la poezia creştină. O perioadă, a fost patriarh al Constantinopolului, dar, mai târziu, din cauza unor neînţelegeri, a părăsit scaunul patriarhicesc, retrăgându-se în singurătate, unde a scris multe poeme de viaţă duhovnicească, de teologie şi de poezie creştină pentru Biserica din Răsărit. Cele mai cunoscute cuvântări ale sale sunt Cele cinci Cuvântări Teologice. Sfântul Grigore s-a împrietenit cu Sf. Vasile cel Mare la Cezareea Capadochiei. A murit la 25 ianuarie, în anul 389, iar Biserica noastră creştină îl pomeneşte în fiecare an la această dată ca pe unul dintre cei mai de seamă teologi ai săi. Sfântul Ioan Gură de Aur, patriarh al Constantinopolului, s-a născut în anul 344. În calitate de patriarh a avut o activitate neîntreruptă, pentru răspândirea credinţei, convertirea la ortodoxie a goţilor arieni de la Dunăre, "cu întemeierea de aşezăminte pentru bolnavi şi săraci, pentru fecioare şi văduve". S-a ocupat în special de învăţătura mirenilor. Împreună cu Sf. Vasile cel Mare, a pus accent deosebit pentru desăvârşirea Sfintei Liturghii din vremea lor. Cele două Liturghii poartă şi azi numele lor şi, în Biserica Ortodoxă, acestea se săvârşesc aşa cum le-au săvârşit ei. Sfântul Ioan Gură de Aur mai este sărbătorit pe 13 noiembrie, când are loc pomenirea lui, şi pe 25 ianuarie, când se sărbătoreşte mutarea moaştelor lui. Cei Trei Sfinţi se asemănau printr-o tărie extraordinară a Duhului. De asemenea, ei s-au asemănat prin slăbiciunea trupească şi prin sănătatea plăpândă a fiecăruia. Sf. Trei Ierarhi au fost slăviţi peste tot unde existau creştini, îndeosebi în părţile răsăritene. Acolo, în Răsărit, s-a ajuns la o dezbinare între credincioşi, pentru că unii îl ridicau în slavă pe Sf. Vasile, alţii pe Grigore Cuvântătorul, iar alţii pe Ioan Gură de Aur. Sigur, cei Trei Sfinţi nu au acceptat această situaţie şi au acţionat, la început separat, apoi toţi trei împreună, mărturisind episcopului cetăţii Euhaitelor: "Noi la Dumnezeu una suntem şi nici o vrajbă nu este între noi... Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea. Drept aceea, porunceşte celor ce se învrăjbesc să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră a fost să împăcăm pe oameni... Împreunează-ne, dar făcându-ne praznic la câte trei într-o singură zi, înştiinţează cu aceasta pe creştini, că noi în faţa lui Dumnezeu una suntem". Astfel, Ioan, episcopul Euhaitelor, a ascultat porunca, stabilind pomenirea împreună a Sfinţilor celor Trei Ierarhi, la 30 ianuarie, pe timpul împăratului Alexie Comnenul. În cinstea Sfinţilor Trei Ierarhi, domnitorul Vasile Lupu al Moldovei a înălţat o biserică la Iaşi, purtând numele Biserica Trei Ierarhi.