În  ultimii 24 de ani între România şi Republica Moldova au fost rânduite o serie de activităţi de apropiere unii de alţii, pentru ca după atâţia ani de despărţire de fraţii noştri, cu sârmă ghimpată, cu invenţii sataniste, că în această parte de ţară a României ar fi alt popor, numit moldovean şi nu român, enunţate de Uniunea Sovietică apoi de statul rus pentru a-i îndepărta pe fraţii noştri de noi, pentru a-şi pierde identitatea.

Republica Moldova, în ciuda tuturor imenselor greutăţi interne şi externe, reuşeşte şi vrea să-şi găsească identitatea, vrea să se afirme ca un stat independent românesc, iar într-o mare zi sperăm să vină definitiv acasă, pe vecie, la România. Pentru a-şi găsi identitatea au nevoie de sprijinul nostru, au nevoie, printre altele, de cartea românească care să le aducă în suflet dragostea şi iubirea de neam. Cartea românească însă lipseşte din Basarabia, or ştim că limba noastră, cea română, este adăpostul fiinţei naţionale, este fundamentul existenţei neamului românesc în toate provinciile româneşti, inclusiv în Basarabia, Republica Moldova.

O donaţie consistentă

Cunoscând faptul că fondul de carte românesc din Basarabia este sub 10% la nivel naţional, conducerea "Vetrei Româneşti" - Filiala Bihor a apelat la românii din municipiul Oradea, în lunile martie şi aprilie, pentru a dona cărţi pentru şcolile şi instituţiile din Republica Moldova. Bihorenii au înţeles mesajul nostru şi într-o perioadă scurtă ne-au trimis 5.500 de cărţi. Cel mai important donator a fost distinsul general în rezervă Lazăr Cârjan.

Înţelegând sensul acţiunii noastre, nevoia de carte românească pentru copiii din Basarabia, conducerea Şcolii "Oltea Doamna", domnul director prof. Mircea Mitran, cinci clase de-a II-a, îndrumate de doamnele prof. Elena Pavel, Cristiana Vidican, Ilinca Tămăşan, Daniela Oros şi Laura-Jenei David, fiecare elev din aceste clase a adus cel puţin o carte în scopul de a o dona copiilor din Basarabia.

Eleva din clasa a II-a Iulia Chipea Onica a adus o carte scrisă de mămica ei, lector univ. dr. Lavinia Onica Chipea. Ajunşi la Chişinău, cartea am dăruit-o tot unei eleve din clasa a II-a de la Liceul "Prometeu" din Chişinău. Emoţia a fost imensă, când fetiţa a luat cartea, a sărutat-o, a pus-o la inimioară şi a mulţumit surorii sale din România.

Alţi donatori generoşi au fost Şcoala Gimnazială "Avram Iancu", director prof. dr. Gheorghina Bârlădean, precum şi Şcoala "Nicolae Bălcescu", din Oradea, iar domnul Pavel Mercea a cumpărat cărți în valoare de câteva milioane de lei.

Munca nu a fost uşoară: timp de o săptămână, preşedintele nostru prof. Ioan Laza, expertul în domeniul economico-financiar Ioan Chivari şi inimosul Viorel Zdritea, împreună cu un grup de elevi şi studenţi, au lucrat la întocmirea documentelor necesare exportului de cărţi (legislaţia este foarte grea) în special în Republica Moldova legislaţia este făcută de guvernul comunist al lui Voronin, cu scopul de a împiedica pătrunderea cărţii româneşti în Basarabia.

Greutăţile au fost mari, dar până la urmă acțiunea a fost o reuşită,  am asigurat transportul prin bunăvoinţa patronului Mircea Mitran, transportul nostru a fost asigurat de dl Popa Dorel, iar mașina a fost condusă de o doamnă energică, Dorina Istudor, iar finanţarea transportului a realizat-o Primăria Municipiului Oradea, cu sprijinul dlui primar Ilie Bolojan şi al dlui viceprimar Ovidiu Mureşan, cărora le mulţumim.

Am aşteptat de 70 de ani să ajung în ţinuturile ţării mele de dincolo de Prut, pentru că am avut prilejul să am un mare învăţător, Beladan Pavel, din Basarabia, care a fugit în România pentru a nu fi dus de ruşi în Siberia şi a ajuns în satul meu natal.

Ajunşi în Republica Moldova, prin Vama Albiţa - Leuşeni, m-au cuprins emoţiile. Bucuria a fost imensă atunci când am văzut că, intrând în Republica Moldova, toate inscripţiile, inclusiv în oraşul Chişinău, erau doar în limba română. O mare victorie! Am fost aşteptaţi de fratele meu şi al nostru, academicianul Nicolae Dabija la Hotel "Dacia" din Chişinău, unde am fost şi cazaţi. Cărţile au fost primite de scriitorul Aurelian Silvestru, un mare român, directorul Liceului "Prometeu", iar de aici ele vor fi distribuite la diferite şcoli, la Fondul de carte pentru copiii din Basarabia.

 

De vorbă cu primul preşedinte

Am vizitat oraşul Chişinău, al doilea oraş al României cu peste 800.000 de locuitori, instituţii de cultură, precum şi Combinatul de vinuri de calitate "Mileştii Mici", care este un oraş viticol subteran, adevărată carte de vizită a Moldovei. În subteran este cea de-a 7-a minune a ţării, cu galerii de peste 200 km. În galeria de aur, la degustare am avut prilejul să ne întâlnim cu un grup de preoţi din Alba Iulia bucuroşi că l-au întâlnit şi cunoscut pe acad. Nicolae Dajija, au organizat pe loc o adevărată sărbătoare în subteran, distinşii preoţi ne-au cântat şi ne-au încântat cu cântece patriorice şi bisericeşti.

Surpriza vizitei la Chişinău a fost vineri, 9 mai 2014, ora 16.00, când am fost invitaţi de scriitorul Nicolae Dabija la Gala Laureaţilor Revistei "Literatura şi Arta" 2013. La intrarea în Biblioteca "Onisifor Ghibu" am fost întâmpinaţi de prietenul nostru Ghiţă pe care-l vizitasem cu o zi înainte. Mă opresc o clipă şi văd, cu uimire, că se apropie de noi primul preşedinte al Republicii Moldova independente, Mircea Snegur. Îl întreb pe Ghiţă dacă pot să-i vorbesc. Ghiţă îmi spune prieteneşte: "Ai răbdare, se va opri şi ne va saluta". S-a apropiat de noi, s-a oprit şi ne-a salutat, iar Ghiţă ne-a prezentat preşedintelui. Eu îl întreb: "Dle preşedinte, pot să vă spun frate?" Mircea Snegur s-a uitat la mine, a zâmbit şi m-a îmbrăţişat. Sunt copleşit de emoţie, mai am un frate, un român care a condus Republica Moldova şi care spunea cu vocea lui molcomă: "Să ne ţinem de neam". Mulţumesc, frate Mircea Snegur, pentru că ne eşti frate, mie şi tuturor românilor!

Am fost invitat în prezidiu alături de marii intelectuali ai Republicii Moldova, academicieni, profesori, universitari, scriitori, pictori, muzicieni. Mi s-a oferit un loc mai central, iar în dreapta mea urma să ia loc Mircea Snegur, fostul preşedinte al Republicii Moldova. Am făcut un pas înapoi şi i-am cedat locul meu distinsului preşedinte care între timp a devenit scriitor, a scris poate zece cărţi încărcate de istorie şi cultură. Fiind vecinul meu, nu puteam să nu-i pun nişte întrebări. I-am adus aminte că văzându-l pentru prima dată la TVR am lăcrimat de bucurie când a spus să ne ţinem de neam, dar că aş fi vrut să plâng de bucurie când ar fi anunţat unirea Basarabiei cu România. Mi-a răspuns un pic cam trist că a avut această dorinţă, dar că a făcut cât a putut pentru apropierea Republicii Moldova de România. L-am felicitat pentru efortul pe care îl face fiica domniei sale, Natalia Gherman, actualul ministru de externe al Republicii Moldova şi care lucrează pentru ca Basarabia să revină acasă, în familia popoarelor europene.

La Gala Laureaţilor a luat cuvântul un număr  însemnat de mari intelectuali, toţi cu sufletul şi privirea spre România. În final am fost invitat şi eu să  iau cuvântul. Am să scriu doar câteva fraze din cele spuse la acest eveniment, în acest climat de înaltă simţire românească. M-am adresat asistenţei cu "doamenlor şi domnilor!" după care m-am oprit şi am  rugat asistenţa, spunându-le că  doresc mai mult şi anume: „să-mi acceptaţi adresarea - fraţii mei". Sala a izbucnit în aplauze, le-am mulţumit pentru că m-au acceptat ca frate al lor, eu un profesor de economie, frate cu academicieni, scriitori, profesori, muzicieni, sculptori. Atmosfera a fost fantastică, am reuşit să le spun multe fraze de folos, amintindu-le câteva din evenimentele strălucite ale neamului românesc, iar în încheiere mi-a venit în minte urarea: "Ajută-ne, Doamne, încă o dată / Să facem Unirea îndată".

 

Românismul, promovat intens

În aceste zile petrecute în Chişinău am răsfoit presa centrală din capitala Moldovei, am simţit o imensă bucurie citind titluri de mare rezonanţă: "Am fost român, sunt român şi am să mor român", Nicolae Esinencu, scriitor; Implică-te în Campania: "Vorbim româneşte, suntem, deci, Români!"; "Primăvara se numără românii. Între 12-25 mai 2014 are loc Recensământul populaţiei şi al locuinţelor. Se face apel la toate familiile din ţară şi străinătate, la rude, la prieteni, la toţi cei ce împărtăşesc valorile naţionale pentru a fi un recensământ corect ca românii să se declare români."

Marii intelectuali din Republica Moldova promovează românismul, simţirea românească, dar noi de aici din ţară trebuie să-i ajutăm mai mult. Acolo există o flacără naţională care luminează zi şi noapte şi într-o bună zi va putea da strălucire României. Ajutorul nostru  poate fi prin  trimitere de cărţi pentru şcolile şi instituţiile din Republica Moldova, să sprijinim financiar publicaţiile în limba română. De un asfel de sprijin are nevoie Săptămânalul "Literatura şi Arta", condus de acad. Nicolae Dabija, unul dintre cei mai vrednici români a vremurilor. Revista condusă  de domnia sa a sunat redeşteptarea naţională a Basarabiei, lupta pentru grafia latină a limbii române, este preşedintele Forului Democratic al Românilor din Republica Moldova, este cel care cu semnătura a peste 200.000 de români a depus Cererea de Aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană din partea Societăţii Civile. Gazeta "Literatura şi Arta" apare cu mari sacrificii şi de aceea fac apel la toţi bunii români să sponsorizeze acest săptămânal care îi adună în paginile sale pe cei mai mari intelectuali români din Basarabia.

Pentru cei dornici să sprijine publicaţia fac cunoscut un număr de telefon al redacţiei: Tel: 0037322210212, de asemenea, cred că Institutul Cultural Român și Guvernul României este dator să sprijine financiar această publicație românească. Cred că fiecare județ din România ar putea aduna cărți pentru Republica Moldova de asemenea fiecare municipiu centru de județ ar putea patrona și moderniza o școală din Republica Moldova.

"Să-i aducem acasă"

Drumul spre independența Republicii Moldova nu a fost ușor, începutul acestui drum pornește din anul 1988, an când adevărul științific și istoric privind identitatea românească etno-lingvistică și istorico-culturală a băștinașilor Republicii Moldova a început printr-o scriere-eseu "O limbă maternă - un alfabet", autor fiind distinsul prof .univ. dr. istoricul Ion Buga, care a vorbit tranșant despre limba română și alfabetul latin, despre identitatea românească a moldovenilor. Profesorul a fost acuzat pe nedrept, a fost pedepsit, dar a respins cu argumente incontestabile acuzațiile nefondate, apărând totodată drepturile și demnitatea colegilor profesori și studenți. De atunci românismul și limba română au făcut progrese imense în Republica Moldova.

În acele vremuri, îmi spunea distinsa profesoară de limba română Veronica Postolachi, limba română vorbită în stradă oferea un haos, uneori îți era rușine că ai urechi, era un climat monstruos, dar de 20 de ani, de când sărbătorim limba română, începem să auzim o limba tot mai sănătoasă, treptele speranței încep să devină realitate, sensul vieții românilor din Republica Moldova vine spre Unire.

Glasul iubirii pentru românii din Basarabia să răsune, acesta să fie importantul glas al iubirii pentru ai noștri. Iubirea nu poate supraviețui doar plutind pe valuri de vis, dorul chinuitor, dorul de dor de Basarabia să ne îndemne să-i aducem pe ai noștri acasă dintre străini. Momentul restabilirii Unității noastre Naționale depinde de noi; dacă vom  lucra în acest sens, vor putea fi înlăturate granițele nedrepte.

Haideți să-i ajutăm pe românii din Basarabia, să mutăm spiritul Albei-Iulii în Basarabia, unde este nevoie de românism, de românitate, de conștiință și simțire românească și atunci Dumnezeu ne va ajuta să alcătuim o singură țară și ea se numește ROMÂNIA.

Prof. Teodor DAVID