Moto: În Viflaim azi/ E mare minune/ Vergură curată/Aduce prunc în lume. (Străvechi colind românesc)

 

În drum spre orașul nașterii Mântuitorului

Șoferul arab Hameed se bucură ca un copil de revederea pelerinilor români, mai ales că îi vede obosiți, abia așteptând să se așeze în scaunele autocarului pe care îl va conduce către Betleem, situat în sudul Ierusalimului cam la aceeași altitudine și la o distanță doar de vreo 10-11  kilometri. Betleem apare în colindele românești ca fiind Viflaiem ori Viflaim. Dar Viflaimul este și drama populară jucată în ziua de Crăciun în biserici ori în curțile acestora, având ca temă principală nașterea lui Hristos, după cum apare în cronica lui Miron Costin. Dramatizarea cu Viflaimul a pătruns la noi prin filieră bizantină, dar alți cercetători susțin că ar fi venit la noi prin intermediul sașilor colonizați în Transilvania. În drama populară apar ca personaje Iosif, Maria, regele Irod, cei trei magi de la răsărit, vestitorul, îngerul, hangiul, doi păstori, doi ostași, dracul, moartea, moșul și străjerul, în piesa populară se denunță asuprirea socială și se satirizează aroganța și lipsa de omenie a celor bogați. Îmi aduc aminte cu nostalgie nesfârșită de momentele magice și într-un decor hibernal mirific cum noi, pruncii din satul Șebiș, mergeam cu steaua și echipați corespunzător în personajele celor trei crai de la răsărit. Cine să-și fi închipuit în acele vremuri îndepărtate că bunul Dumnezeu îmi va da putința să văd cu propriii mei ochi locul binecuvântat al nașterii lui Iisus?

Ne urcăm cu toții în autocar cu un sentiment vădit de ușurare, gata cu umbletul de azi dimineață, ba suind, ba coborând pe străzile înguste, având grijă să nu intrăm în coliziune cu alte mii de turiști întâlniți în pelerinajul nostru. Aflăm de la părintele Pașca, imediat ce autocarul se pune în mișcare, că orășelul Betleem înseamnă în arabă Casa pâinii, fiind un important centru  religios, atât pentru evrei, cât și pentru creștini, întrucât aici s-a născut  păstorul fără frică David, biruitor asupra uriașului Goliath și uns mai târziu drept rege al Țării Sfinte. Aici întâlnim una dintre cele mai vechi comunități de creștini din lume și adesea ghizii fac apel la pelerini pentru a-i ajuta pe acești creștini invadați de musulmani, prin cumpărarea de suveniruri din magazinele lor. Așa s-a intamplat și în cazul nostru, proprietarul fiind cu studii la Cluj și știind bine românește, după cum voi arăta mai departe. Betleemul are majoritate musulmană, dar are și cea mai mare comunitate creștină palestiniană. După cum nu este greu de ghicit, cea mai înfloritoare industrie este turismul, care cunoaște apogeul în preajma Crăciunului, când  grupuri compacte de pelerini creștini din toată lumea se grăbesc spre Biserica Nașterii Domnului. Pentru turiști, orășelul deține peste 30 de hoteluri și peste 300 de magazine cu suveniruri și alte mărfuri. Mormântul Rahelei, un alt important loc de pelerinaj, este situat în nordul Betleemului.

Sfântul Augustin scria: Vechiul Testament în cel nou se descoperă / Noul Testament în cel vechi se ascunde.

Într-adevăr, întâmplările minunate și mântuitoare din Noul Testament apar cu mii și sute de ani în referirile legate de persoana Lui în Vechiul Testament.

Ne referim în cele ce urmează doar la magnifica naștere a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iacov, unul dintre cei trei mari patriarhi ai lui Israel, a profețit primul despre venirea lui Hristos, afirmând că acesta vine din neamul lui Iuda. Iacov, de asemenea, și-a chemat fiii pentru a le spune cele viitoare și a profețit și despre venirea lui Antihrist. Cum a prevazut marele patriarh Iacov cu mii de ani înainte că se va naște Hristos și, mai mult, că va fi din neamul lui Iuda? Numai și numai prin puterea și dărnicia Tatălui Ceresc! Ceva mai târziu, cu vreo 700 de ani înainte de nașterea lui Iisus, proorocul Isaia, a profețit nașterea Lui din Fecioara Maria: „Iată, Fecioara va avea în pântece și va naște Fiu și vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuiește: Cu noi este Dumnezeu” (Isaia 7,14). Profeția lui Isaia s-a adeverit când arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu în Nazaret la Fecioara Maria căreia i-a spus: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei… Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preaînalt Se va chema …” (Luca, 1,28-32).

Altă profeție care anunță despre persoana lui Iisus este cea a lui Ieremia, care a trăit cu 600 de ani înainte de Hristos: „Glas din Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă, Rahila își plânge copiii și nu voiește să fie mângâiată, pentru că nu sunt” (Ieremia, 31, 15). Profeția lui s-a împlinit  când regele Irod, văzând că cei trei magi de la răsărit nu l-au mai înștiințat despre pruncul nou născut Hristos, precum promiseseră, a dat poruncă să fie uciși mii și mii de prunci, în speranța ca între aceștia se va fi găsit și pruncul Iisus, proorocit că va fi noul rege al Israelului.

În fine, cea mai cunoscută profeție despre ivirea lui Iisus în ieslea Betleemului apare în Cartea lui Mica 5:2, (Biblia, ediția Cornilescu, 1924):  Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși, din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei.

Exegeții biblici sunt de părere că Betleemul, situat între colinele înalte ale Israelului, ar fi același cu biblica așezare Efrata, la care face referire proorocul atunci când prezice nașterea Mântuitorului în acest loc deosebit de modest în comparație cu alte așezări. În Noul Testament se face vorbire că Betleemul este cetatea lui David (Luca 2:4). Denumirea așezării apare în Vechiul Testament ca fiind locul unde Rahela a murit și a fost îngropată, „lângă calea ce duce la Efrata, adică la Betleem" (Geneza 35:19 și 48:7). Mormântul Rahelei, locația tradițională, se află la intrarea în Betleem. Cine a fost Rahela? Rahela (ebr. rahel, „oaie" ) a fost cea de-a doua soție a lui Iacov și strămoaşa a trei triburi: Beniamin, Efraim şi Manase. Rahela împreună cu sora ei Lea au fost cinstite de generaţiile ulterioare în calitate de femei care „amândouă au zidit casa lui Israel (Rut 4:11). Conform Cărții lui Rut valea dinspre est este locul unde Rut cea moabită a venit în Bethleem cu soacra sa Naomi (pe care nu a părăsit-o după moartea bărbatului ei!) și a strâns spice de pe câmpul de orz, stârnind interesul stăpânului Boaz ce o va lua de soție pe tânăra văduvă. Betleemul este și casa lui Iesei (1 Samuel 16:1), tatăl regelui David și locul ungerii lui David de către profetul Samuel (1 Samuel 16:4-13). Tot aici în orășelul nașterii lui Iisus se află o fântână de unde trei războinici i-au adus apă lui David când acesta se ascundea într-o peșteră (2 Samuel 23:13-17). 

În secolul al patrulea, un pelerin din Bordeaux pretindea că mormintele lui David, Ezechiel, Asaf, Iov, Ieseu și Solomon ar fi lângă Bethleem, ipoteză ce nu a fost confirmată. În antichitate, orășelul a fost ocupat de către romani între 132-135 după revolta lui Bar Kokhba, iar locuitorii iudei de aici au fost expulzați de către împăratul Hadrian. Invadatorii Romei au construit aici un altar dedicat zeului grec Adonis pe locul nașterii lui Iisus. Mai târziu, Elena, mama împăratului Constantin cel Mare a ridicat aici o biserică în anul 326, când ea a vizitat Bethlehemul. Pe timpul unei revolte a samaritenilor din anul 529, Bethleemul a fost devastat, biserica nașterii a fost distrusă, dar a fost reconstruită de către împăratul Iustinian I. În anul 614  când au sosit aici invadatorii persani, aceștia nu au mai distrus lăcașul de cult creștin, așa cum au făcut în alte locuri în Țara Sfântă. Motivul? Persanii au observat că în picturile din mozaic sunt înfățișați cei trei magi îmbrăcați în haine orientale, persane, venind să ofere aur, smirnă și tămâie pruncului Iisus. Biserica a mai trecut prin  multe încercări sub stăpânire islamică și cruciată, dar a rezistat. În anul 1009 în timpul domniei celui de al șaselea calif fatimid Al-Hakim bi-Amr Allah, Biserica Nașterii a primit ordin să fie demolată, dar a fost cruțată de musulmanii locali, deoarece foloseau ei înșiși ca loc de venerare o parte a acesteia. Actualmente Biserica Nașterii Domnului și „drumul de pelerinaj” din Betleem au fost înscrise în anul 2012 pe lista patrimoniului mondial al umanității UNESCO.

Este deja seară când ajungem în orășelul unde ne vom caza la Manger Square Hotel. Coborâm rând pe rând și șoferul Hameed ne deschide compartimentele de jos ale autocarului uriaș, unde sunt așezate geamantanele noastre. Fiecare pelerin își ia cu sine geamantanul cu rotile și ne adunăm în holul de primire al modernului hotel unde cei trei preoți ne împart cardurile de intrare în camere. Eu cu fiul meu Theodor suntem repartizați la etajul doi la camera cu numărul 210. Urcăm vitejește pe scări pentru a-i lăsa pe ceilalți pelerini care au primit camere la etajele de sus să urce cu liftul. Camera de la hotel întrece orice așteptări, este spațioasă, cu  baie cu duș, are trei paturi, televizor, frigider și o fereastră uriașă cu vedere spre culmea dealului din depărtare. A doua zi, am observat că acest hotel este unul neobișnuit: din cauza reliefului accidentat a fost construit pornind de jos, dintr-o râpă adâncă și al cărei etaj șase, unde este și restaurantul, este la nivelul străzii la care se poate ieși lejer.

Dar surpriza matinală pe care ne-au rezervat-o părinții îndrumători în pelerinajul nostru este aceasta: hotelul unde vom sta câteva zile este la nici o sută cincizeci de metri de biserica nașterii Mântuitorului! (Va urma)