În cadrul programului „Centenarul Marii Uniri”, Societatea Cultural Patriotică „Avram Iancu”, Oradea, în parteneriat cu Primăria Municipiului Oradea și în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean Bihor și Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere „General Traian Moșoiu” Bihor, am efectuat, împreuna cu un grup de 38 elevi însoțiți de profesori, excursia denumită „Recuperarea Memoriei”.

Având cu noi Drapelul național inscripționat „Olimpici Orădeni - 29-30 septembrie 2018”, s-au aflat cu noi elevii din școlile orădene: Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, Liceul Teologic Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu”, Colegiul Naţional „Iosif Vulcan”, Liceul Teoleogic Greco-Catolic „Iuliu Maniu”, Liceul Teoretic „Lucian Blaga”, Liceul Teoretic „Aurel Lazăr”, Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” și Colegiul Economic „Partenie Cosma”.

Huta (Șinteu). În splendidul peisaj al Muntelui Șes, o primă surpriză: domnul Ilie Bolojan, primarul municipiului Oradea a oferit olimpicilor orădeni un mic dejun din partea domniei sale.

Ip- comuna martir. Ne-a fost gazdă și ghid părintele Pașcu Vasile. Lângă groapa comună a celor 157 de români, de la pruncul nenăscut și până la bătrâni cu părul albit de ani, uciși de trupele horthyste, în cârdășie cu câțiva localnici, în noaptea de 13/14 septembrie 1940. Copiii au aflat despre „noaptea terorii” pe care ocupantul vremelnic a dezlănțuit-o împotriva românilor din Ardealul de Nord, cedat Ungariei în urma Diktatului de la Viena. Acolo unde, conform marelui poet Adrian Păunescu, „Biserica pe deal e-nchisă,/ N-au nume crucile, nici chip/ Și trist se uită-n ochii noștri/ Ucișii noștri de la IP”, ne-au împărtășit din înțeleptele cuvinte ale slujitorului bisericii și au înțeles mai bine care au fost urmările dramatice ale politicii revizioniste duse de către Ungaria horthystă și Germania hitleristă, dar și pericolele neorevizionismului actual, practicat prin metode mult mai parșive și rafinate. Am așezat fiecare câte o floare și o lumânare și am cântat „Presărați pe-a lor morminte...”

Bădăcin - casa memorială „Iuliu Maniu”

Ne-a fost gazdă părintele greco-catolic Cristian Borz, o personalitate binecunoscută pentru preocupările sale științifice și strădania de a reda generației actuale și celor viitoare atât adevărul, cât și reperele materiale ale memoriei marelui ardelean Iuliu Maniu, „Sfinxul de la Bădăcin”, luptător neînfricat pentru eliberarea românilor ardeleni pentru Marea Unire, apoi pentru impunerea democrației în perioada interbelică, găsirea unei soluții viabile pentru scoaterea României din războiul  antisovietic (1944) și alăturarea ei Națiunilor Unite, iar, ca un ultim efort, încercarea de a mai salva spiritul democratic într-o țară călcată în picioare de cizma comunistă. Copiii au aflat despre rolul său, ca trimis al Consiliului Național Român central de la Arad, de a pune în ordine și sub autoritatea acestuia regimentele românești ce se întorceau de pe fronturile defunctului imperiu austro-ungar de la Viena, despre rolul său în Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 când românii ardeleni, prin propia lor decizie, au așezat în coroana României perla cea mai de preț: Transilvania, Maramureșul, Crișana și Banatul.

Ne-am amintit perioada cât a fost Președintele Consiliului Dirigent, primul guvern românesc al Transilvaniei, despre perioadele în care a fost prim-ministru al României Mari și despre sfârșitul său tragic în închisoarea de la Sighet.

Părintele Borz a evocat și personalitatea lui Simion Bărnuțiu, rudă cu Iuliu Maniu, conducătorul politic al românilor în războiul civil din 1848-1849, originar din Sălaj, al cărui crez politic a fost: „Mergeți cu poporul, de vreți să nu rătăciți”. Domnul părinte nu a omis faptul că Primăria municipiului Oradea s-a implicat în susținerea proiectului „Salvați Casa Iuliu Maniu”.

Guruslau - locul ultimei bătălii a lui Mihai Viteazul. Am fost așteptați de către dl. col(r) Gheorghe Muscărița și doamna Elena Muscă, fostă directoare a Muzeului de Istorie și Artă a județului Sălaj. În alese cuvinte, pe înțelesul copiilor, domnia sa a prezentat în sinteză ideile de forță și faptele de arme ale întâiului unificator de țară, amintind luptele sale și îndeosebi despre ultima, arătând că impunătorul monument lângă care stăm s-a ridicat pe locul unde era așezat cortul marelui voievod, ucis în 19 august 1601 lângă Turda. După Avram Iancu, Mihai Viteazul are în Ardeal cele mai multe monumente, căci, așa cum arăta Nicolae Iorga, „După moartea sa, nimeni nu a mai putut gândi Unirea fără sabia sa ridicată spre cerul dreptății și fără chipul său de o neasemuită poezie tragică”.

Băseşti. Locul de naștere și odihnă a lui badea Gheorghe, ne-a fost prezentat de către ghidul local. Gheorghe Pop de Băsești și-a cheltuit toate resursele intelectuale, fizice și materiale pentru nevoile naționale. A fost un post fix de pază la granița noastră etnică, un punct forte al conștiinței românești. În procesul Memorandumului, alături de Ioan Rațiu și Vasile Lucaciu, a avut partea lui de pedeapsă.

După moartea lui Ioan Rațiu a fost șef al Partidului Național, adică șef al românismului militant. A prezidat Marea Adunare Națională de la Alba Iulia - 1 Decembrie 1918.

În momentul adoptării Rezoluției adunării, venerabilul luptător a rostit cuvintele: „Sloboade, Doamne, pe robul tău, căci am văzut mântuirea neamului”. În luna februarie 1919 pleacă din această lume împăcat, cu gândul că și-a făcut datoria față de frații săi, prea multă vreme umiliți și batjocoriți, dar care s-au trezit din somnul cel de moarte, au coborât de pe cruce și au înviat.

„Războiul mondial l-a găsit pe luminosul moșneag în această atitudine de protestare. În sufletul lui, ca în al tuturor ardelenilor, s-au resucitat de la început întrebări mari, crize zguduitoare, pline de nădejdi. În acest zbucium moșneagul a stat drept, fără nici o concesie de circumstanță în fața dușmanului străbun, ochii lui cutremurați se îndreptau spre București. Bătrânul președinte al comitetului național și-a dat todeauna seama că salvarea nu poate veni decât de-acolo. De aceea în ziua mare de la Alba Iulia, cât catapeteasma monarhiei habsburgice troznea și angrenajul nemțesc era în dislocare, când armata României liberatoare era în marș, mâna lui s-a întins frătește fără nici o socoteală spre dezrobitorul care venea. Pe deplin conștient că în acele clipe misiunea lui istorică de păstrător al ideii s-a îndeplinit și că organismul pe care-l reprezenta va trebui să se schimbe în noua configurație de stat, Gheorghe Pop de Băsești a crezut terminată opera partidului național și-a rostit dictonul scripturii: „Acum slobozește Doamne pe robul tău...”

Moartea lui Badea Ghoerghe, ca și viața lui și-a avut un rost simbolic. El  s-a stins subt șuierul gloanțelor ungurești, în ceasul când armata noastră își începuse drumul cuceritor. O viață întreagă de suferință și amărăciuni și-a avut compensația ei în acele clipe, șeful dezrobiților n-a închis ochii decât atunci când libertatea i-a fluturat pe dinainte zâmbetul fericitor….

Este un capitol de istorie națională în cripta de la Băsești. Epigoni al țării mele, duceți-vă la ea să învățați dragoste de neam...”

(Octavian Goga - Mustul care fierbe, Editura Scripta, pag 240)

Mausoleul „Leului de la Șișești”

Ne-au așteptat, primit și informat dl. col(r) Gavrilă Babiciu (șișeștean de origine) și domnul părinte greco-catolic Horț Gabriel. Se lăsa seara când sfinția sa ne-a poftit în „prima catedrală a unirii tuturor românilor”, ctitorită prin truda părintelui Lucaciu și a sătenilor, în plina epocă de  maghiarizare și asuprire națională pe care a închinat-o celui mai sfânt ideal: PRO S. UNIONE OMNIUM ROMANORUM (Pentru Sfânta Uniune a tuturor românilor), sfidare directă față de statul maghiar.

Născut în com. Apa (Satu Mare), va urma școlile teologice în Oradea, Gherla și Roma, preot într-un sat de lângă Carei, apoi profesor de limba română și preot la liceul  regesc din Satu Mare (actualul „Mihai Eminescu”), se va stabili în final la Șișești.A fost secretarul general al Partidului Național Român, printre inițiatorii Memorandumului, organizatorul deplasării delegației celor 300 de români la Viena pentru a prezenta împăratului Franz Josepf „Memorandul Românilor din Transilvania, Banat și Ungaria” și pentru care tribunalul maghiar din Cluj l-a „gratulat” cu cea mai mare pedeapsă: 5 ani de închisoare. Pe împilatori i-a prevenit: „Voi fi deputat, dar în Parlamentul de la București”. Părintele Vasile Lucaciu este ales deputat în Parlamentul de la Budapesta în cercul electoral Beiuș. Datorită rolului activ în campania electorală și luptei neobosite pentru Unire, dr. Ioan Ciordaș va suferi moarte de martir, cu câteva zile înaintea Sfintelor Paști și a eliberării orașului Beiuș, în aprilie 1919.

În 1914, părintele pleacă în Regat, împreună cu prietenul său Octavian Goga. În 1916 este ales deputat în Parlamentul României. Ales președinte al Ligii Culturale pentru unitatea tuturor românilor, se ocupă de organizarea ardelenilor refugiați în Regat și apoi a prizonierilor români din armata austro-ungară din lagărele din Rusia și Italia. Împreună cu părintrele ortodox Ion Moța și colonelul Vasile Stoica, pleacă în Statele Unite ale Americii pentru a susține cauza românească. Este primit de către secretarul de stat Lansing și de către viitorul președinte, F.D. Roosvelt. Cere acordul pentru înființarea de unități militare compuse din români ardeleni din S.U.A, (ceea ce nu era admis), însă sub steagul american au luptat în Europa în 1917-1918 între 6.000-15.000 de voluntari. A ajuns încă în viață o legendă. Românii îl cântau în Doină: „Șade Lucaci la-nchisoare/ Nu vede nici cer nici soare/ Pentru sfânta libertate/ De care noi n-avem parte”.

A continutat lupta în Elveția și Franța și s-a întors în Sătmar în anul 1919. Primit în triumf, ajunge din nou deputat însă aceiași credincioși l-au condus pe ultimul drum și l-au așezat în cripta familiei în ziua de 1 Decembrie 1922, când se dezvelea în Satu Mare Statuia Eroului Necunoscut, în prezența generalului Traian Moșoiu.

La funeralii au participat ilustre personalități, în frunte cu prim ministrul I.I.C. Brătianu. La căpătâiul marelui dispărut, Octavian Goga rostea: „Războiul însuși l-a așezat pe tribunul de ieri într-o nouă postură de apărare. Moșneagul a apucat drumul străinătății să strige Occidentului protestarea noastră. El a răscolit atenția publică în America, a organizat legiuni de voluntari români pe frontul italian, a ținut conferințe în Elveția, a rostit discursuri, a răspândit broșuri și a raliat pretutindeni lumea în jurul cauzei românești. La Paris, când se țeseau firele congresului de pace, figura lui vioaie era revărsată de o lumină nouă. Era în frenezia triumfului, sorbea nectar la simpozionul idealului împlinit și buzele i se strângeau într-o linie dârză de pretor roman, smuls parcă dintr-un basorelief din arcul de triumf al lui Titus Vespasianus. O ceată de diplomați străini priveau cu admirație făptura lui, care era cea mai perfectă legitimație a descendenței noastre, și când un american l-a întrebat dacă și Ardealul gândește la fel ca noi, părintele Lucaci i-a răspuns cu o demnitate calmă: Fiți liniștit domnul meu, acolo unde sunt eu, acolo bate inima Ardealului.”

Părintele Horț Gabriel, într-un discurs liniștit, erudit și plin de har, ne-a impresionat prin documente rămase de la fiul celui ce a fost, după Regina Maria, cel mai tenace ambasador al României în Marele Război. I-a îndemnat pe toți cei prezenți la iubire. A fost un cuvânt atât de elevat, încât ar putea fi rostit în orice Academie din lume. (Va urma)

Baia Mare - Grupul statuar „Avram Iancu și Prefecții Ioan Buteanu, Simion Balint, Petru Dobra, Axente Sever”

Domnul Ioan Tuhuțiu, prim-vicepreședintele Societății Cultural Patriotice „Avram Iancu” din România, sufletul multor activități în slujba păstrării identității naționale, inclusiv a ideii ridicării grupului statuar, s-a axat cu precădere asupra vieții prefectului Zărandului, Ioan Buteanu, originar din Șomcuta Mare (Maramureș). Tânăr erudit, a ars la făclia iubirii de neam, alături de Avram Iancu, până în mai 1849, când, prins de către unguri, a fost spânzurat de către maiorul Hatvani la Ioșănel, lângă Gurahonț.

Președintele de onoare al Societății Cultural Patrotice „Avram Iancu” la nivel național, venerabilul procuror Ioan Bâtea, a adresat tinerilor înțelepte cuvinte, fericit că există o continuitate a valorilor noatre spirituale. Ca și la celelalte monumente, am depus o jerbă, iar elevii de la Liceul Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” au intonat imnul societății noastre.

Mănăstirea Bârsana, loc de profundă reflecție și credință, situată într-un cadru natural feeric.

În periplul nostru prin Maramureș, dl. Grigore Morar ne-a introdus în istoria acestei țări românești, leagăn de voievozi, colț de rai și scrin în care se păstrează valorile noastre: cântul, obiceiurile și portul. După un tur al lăcașului, am fost primiți cu drag și „omeniți” cu bucate specifice locului de către membri ai familiei domnului col (r) Grigore Morar, născut chiar acolo, în comuna Strâmtura. În semn de respect pentru oaspeți, cumnata domniei sale ne-a întâmpinat în costum voievodal.

Sighetu Marmaţiei - Memorialul Durerii

Aici este cel mai fidel prezentă fapta biblică dintre Cain și Abel, aici se vede cât de jos poate coborî condiția umană și câtă suferință poate îndura omul. Puțini concetățeni cunosc sau au informații despre holocaustul românesc, prin care s-a încercat distrugerea fibrei noastre naționale. Prim-miniștri, șefi de partide politice, academicieni, istorici, intelectuali de marcă ai țării, generali ori oameni ostili regimului au fost reduși la cea mai umilă condiție umană ori și-au pierdut viața, lipsiți de libertate. Făuritorii Marii Uniri, indiferent de provinciile istorice, au fost tința predilectă a călăilor. Luptătorii din Liga Antivionistă, alături de foști legionari sau ostași care au luptat împotriva URSS pentru a împlini în trupul țării pământul Basarabiei și codrii voievodali ai Bucovinei sau pentru eliberarea Ardealului și a Cehoslovaciei și înfrângerea Ungariei Horthyste, împreună cu oameni simpli, elevi, studenți, și-au „găsit” locul în închisori, lagăre de exterminare, lagăre de muncă. Într-adevăr, somnul rațiunii naște monștri.

Drama poporului român a început în momentul în care marile puteri (URSS, SUA și Marea Britanie) au împărțit Europa în sfere de influență, iar România a încăput pe mâna lui Stalin. Primii care au sărit în brațele partidului comunist au fost alogenii. Începând de la cel mai înalt nivel al politicii (care politică?) și în toate structurile statului, aceștia au ocupat funcțiile de decizie. În Crișana, niciun ofițer șef de direcție în securitate nu era român. Aplicând indicațiile staliniste cu o râvnă demnă de o cauză mai bună, poporul român a fost redus la tăcere, iar țara a ajuns în mâna lor. În Ardeal, până în 1964, administrația a fost prea puțin românescă. Desigur, timpul pe care l-am avut la dispoziție să vizităm Memorialul durerii ne-a permis doar să ne întipăreasca în minte ideea că acolo trebuie neapărat să revenim.

Săpânţa - Cimitirul Vesel

După ororile despre care s-a făcut vorbire, câteva clipe de destindere.

Satu Mare - Statuia părintelui Vasile Lucaciu

Dl. col(r) Voicu Șichet, președintele Asociației Civice „Tempora” și redactor coordonator al revistei „Eroii neamului “, ne-a prezentat pe scurt viața marelui român și odiseea statuii sale. Ca și Statuia Regelui Ferdinand din Oradea și a lui Avram Iancu din Târgu Mureș, a fost demontată de pe soclu și a plecat în pribegie, împreună cu intelectualii români.

La reamplasare, delegați din toate provinciile românești au pus la baza soclului câte un săculeț cu pământ, omagiu celui ce și-a dorit cu ardoare să vadă unirea tuturor compatrioților de același neam.

Carei - Monumentul Ostașului Român

Într-o tăcere solemnă, am depus o jerbă de flori. Am prezentat pe traseu ultima etapă a eliberării acestui colț de țară. Divizia 11 Infanterie nu putea lipsi de la o atât de sfântă datorie: în 25 octombrie 1944 ea participă la eliberarea orașului Satu Mare, în timp ce la Carei, flamura noastră biruitoare se înălța de către bravii ostași ai Diviziei 9 Infanterie „Mărășești”.

La trecerea pe pământ străin, Comandantul Armatei a 4-a Române, general de corp de armată Gheorghe Avramescu, dădea istoricul ordin de zi din care cităm: „În veci veți fi slăviți, voi ostași care ați eliberat Ardealul”.

Noi, conducerea Societății Cultural Patriotice „Avram Iancu” Oradea, dl. ing. Vasile Fonoage, dna. Cristina Krupka, dna. Florica Judea și dra. Diana Judea, dorim să  mulțumim domnului primar Ilie Bolojan, domnului consilier Grigore Morar , coordonator al proiectului „Centenarul Marii Uniri”, domnului general Vasile Creț și domnului col(r) Nicolae Lupea. Aceleași gânduri pentru doamna inspector Daniela Sopota și doamnelor profesoare Rodica Turcaș, de la Liceul Teoretic „Aurel Lazăr”, Alina Deliman, de la Școala Gimnazială „Nicolae Bălcescu”, și Florentina Socolan, de la Școala Gimnazială „Oltea Doamna”, pentru frumoasa pildă de dăruire. Un cuvânt de mulțumire se cuvine și părinților acestor copii bine educați. La mulți ani tuturor românilor oriunde vă aflați, de Centenarul Marii Uniri!

Președintele Societății Cultural Patriotice „Avram Iancu” Oradea,

col(r) Grigore BARTOȘ