Sâmbătă, 15 octombrie, cu începere de la ora 11, într-un amfiteatru al Colegiului Național „Samuil Vulcan”, a avut loc emoționanta întâlnire de  47 de ani de la absolvire  a promoției 1975, prezidată de cunoscutul profesor de limba latină, Magister Teodor Rif, un adevărat Nestor al învățământului beiușean, cu peste 40 de ani vechime la Alma Mater Beiusensis.

Întâlnirea proiectată pentru anul 2020 nu a mai avut loc din cauza pandemiei, astfel că reuniunea de suflet a foștilor liceeni  a fost amânată pentru anul 2022. Promoția 1975 este una dintre cele mai unite și  strălucite  promoții ale  Colegiului beiușean, judecând  atât  după frecvența întâlnirilor  de până acum organizate de triumviratul Balaci-Boloș-Jurcan (1985, 1995, 2000, 2005,2010, 2022), cât și prin prisma realizărilor  în plan uman, științific și cultural, familial, profesional, dar și social-umanitar. Au participat  de data aceasta  Mircea Jurcan, Teodor Moț, Coman Ana (Pituț), Popa Dorel, Cornea Doina, Vidican Stela, Gavrilă Petru (Reală A), Tripe Ionaș, Horge Dorel, Lucuța (Fiter) Gheorghina, Tusz (Iuhasz) Margareta Rodica, Bolos Mircea, Crainic Gheorghe (Reală B), Balaci Nelu Pașcu, Banda David Viorel, Bodenci Mihai, Delan (Roșca) Eva Lenuța, Onița Dorel, Manea Ioan, Rusu (Brânda) Georgeta, Sferle Adrian, Vancu Ionel (secția umanistă), diriginte profesor de limba latină Teodor Rif. 

Magistrul a rugat pe foștii săi elevi să păstreze un moment de reculegere pentru foștii diriginți profesori Traian Dalea (fizică), Florian Ban (matematică), pentru toți ceilalți profesori de la Colegiul Național „Samuil Vulcan” trecuți la cele veșnice, precum și pentru foștii colegi. Strigarea numelor foștilor elevi din cataloagele de altădată a stârnit emoții puternice și amintiri dragi, de neuitat, când s-au amintit toate numele clasei a XII-a Reală A, Reală B și Umanistă. Anii de liceu, anii primelor iubiri platonice, care nu se uită niciodată,  când elevii își acordau pana și penelul în revista școlară Pagini de ucenicie, diriguita de profesorii Milan Martinov și Constantin Duma Suceveanu.

Când Pagini de ucenicie, Citeam într-un LICEU cu faimă, Avînd de matematici spaimă, Viața credeam că-i Vesnicie, Cu o matricolă-azurie, Eram timidul ce îngaimă, O teoremă despre taină, Ce nici Pitagora n-o știe: Iubeam cea mai frumoasă fată, Cu ochii mari și picior mic, Chiar astăzi o păstrez curată, În versul meu de ucenic, Ea n-o să moară niciodată, În inima-mi de mucenic…

Credem și acum că pe atunci o salutară democrație a spiritului se afirma  în subtilul domeniu al învățământului, când tineri din medii relativ modeste, chiar de la sate, puteau să se afirme nestingheriți prin puterea minții și prin efortul continuu de a învăța, așa cum s-a întâmplat și în cazul promoției 1975, cu elevi premianți din satele din jurul Beiușului (ex. Belejeni și Șebiș). Nu mai puțin eroice erau condițiile în care elevii se străduiau să ajungă la liceu, Ana Loghin și Lazăr Marcela veneau de la Ștei zilnic, elevul Samașca Andrei venea cu bicicleta de la Vărășeni, trecea dealul Bitiilor până la liceu și asta de două ori pe zi! Cine are Carte, are parte!, spuneau bătrânii satelor noastre.

Credem că profesorii și învățătorii sunt mai presus decât doctorii, avocații ori inginerii, pentru că ei sunt primii care răsădesc în mințile elevilor ori școlarilor semințele divine ale cunoașterii, ei sunt cei care lucrează cu materialul inefabil și atît de sensibil al sufletului omenesc. Spre cinstea ei, promoția 1975 a înregistrat un număr respectabil de profesori care au dus faima școlii unde au învățat la Cluj Napoca (profesori Lucia Orz și Adrian Sferle, secția umanistă), Arad (profesor Dorel Onița, secția umanistă), Elena Cogălniceanu (profesor de matematici la Câmpina), Marioara Guler (Dobrești), Cornelia Pele (Oradea), Aurica Istoc (Ștei), Ioan Grigoraș (Beiuș, secția umanistă), Dana Ștefan (Oradea, secția umanistă). 

Cu nimic mai prejos, prin aceeași determinare de a face bine atât trupului, cât și sufletului, sunt elevii de altădată care au devenit doctori reputați în România, precum medic primar Lucuța (Fiter) Gheorghina, care a reușit pe primul loc la admitere la facultatea de medicină din Timișoara în vara anului 1975, medic primar chirurg Teodor Moț, cu mii de operații la clinicile din Brașov, medic primar  ATI, doctor în științe medicale, Sabău Florian de la Spitalul Clinic Judetean de Urgență din Oradea, medic primar Lenuța Pruncuț, căsătorită Mureșan, doctor în municipiul Bistrița, alăuri de colegii lor medici Banda David Viorel (Timișoara), Ciobriș Ionel (Hațeg).

Generația păstorită de profesorii Traian Dalea, Florian Ban și Teodor Rif cuprinde și economiști, precum Lucia Babău, Mircea Jurcan, Tusz (Iuhasz) Rodica, Vancu Ionel, Mircea Cornea, ingineri precum Mircea Boloș, Crainic Gheorghe, Binșelan Gheorghe, Blaj Octavian, Horge Dorel, Aurelia Dale, Junc Mihai, Man Toma, Stanca Ioan, Gheorghe Măduța, Ionel Popa, Hint Lenuta, ofițeri superiori precum Florian Mihiț, Petru Vutan, Liviu Peca, dar şi un muzeograf, Georgeta Brânda (fostă Rusu).

Dintr-un număr de 89 de absolvenți ai Colegiului Național din Beiuș în anul 1975, un număr de 44 de absolvenți au urmat cursuri de învățământ superior pedagogic, economic, juridic, agro-zootehnic, silvic, arte plastice etc, adică un procent de aproape 50 la sută. Dintre aceștia, patru absolvenți au diploma de doctori în filologie (Ioan Grigoraș), istorie-filosofie (Pașcu Balaci), medicină (Florian Sabău), finanțe contabilitate (Ionel Vancu). Dintr-o singură clasă  de umaniști, cea a dirigintelui prof. Teodor Rif, sunt autori de lucrari de doctorat trei foști elevi (Pascu Balaci, Ioan Grigoraș, Ionel Vancu). O generatie atipică, merituoasă și care cuprinde activiști în domeniul social și umanitar precum în proiectul Habitat pentru umanitate, unde a activat ec. Mircea Jurcan, cu ridicarea a peste 300 de locuințe pentru oameni nevoiași pe întreg cuprinsul României, dar și în Beiuș și Oradea, un revoluționar  adevărat, participant la evenimentele de la Timișoara și care a fost închis la penitenciarul Popa Șapcă din capitala Banatului, dr. Banda David Viorel din Drăgănești, pictorițele de talent Dana Ștefan și Stela Vidican, scriitorul și dramaturgul Pașcu Balaci, cu piese de teatru reprezentate la Teatrul Național radiofonic București, Teatrul Național Cluj, Teatrul Național Iasi, Teatrul Regina Maria Oradea, Teatrul de Nord Satu Mare, Teatrul pentru copii și tineret Cernavodă, sonetele fostului elev umanist au fost distinse cu Marele Premiu la Festivalul internațional de poezie Lucian Blaga, Lancram - Sebeș, județul  Alba, editia 2017, Premiul I la ediția din acest an 2022 la același Festival de poezie. Avocat dr. Pașcu Balaci este și cetățean de onoare al comunei Telciu pentru  publicarea piesei de teatru istoric Fluierul de oțel, consacrată martirului Tănase Todoran, tras pe roată în noiembrie 1763 și canonizat de Biserica Ortodoxă Română, Cetățean de onoare al orașului Ștei  pentru următoarele opere literare: Cartea de uraniu, Scrisorile tovarășului Ivan din Ștei către iubita sa din Moscova, Zbor clandestin al unui rus îndragostit de la Ștei la Moscova și retur, Scrisorile frumoasei și neîmblânzitei Liudmila Zenaida Groynîilanskaya din Moscova către rtbduriul ei iubit Ivan Ivanovici Ivanov din Ștei.

Data organizării întâlnirii promoției 1975 nu a fost deloc întâmplătoare. Pe data de 17 octombrie 2022 magister Teodor Rif a împlinit frumoasa vârstă de 83 de ani, prilej cu care învățăceii de altădată i-au făcut cadou o carte impresionantă «BIBLICA», dicționar biblic, și i-au oferit două monede cu efigii de împărați romani, Septimius Severus, pentru că a fost un profesor sever cealaltă cu împăratul Traian, când Imperiul roman a avut cea mai mare putere și întindere geografică, iar secția umanistă, având în vedere că a studiat vreme de patru ani, deci cel mai mult limba latină, a dăruit dirigintelui Rif o monedă specială, Ab Urbe Condita (De la întemeierea Romei, intitulată Romulus și Remus).

Maestrul care a împlinit frumoasa vârstă de 83 de ani, distins profesor în humaniores litterae, Teodor Rif s-a născut în 17 octombrie 1939, la Nimăiești, a absolvit liceul din Vadu Crișului în 1956, adică tocmai în anul în care se nășteau elevii pe care îi va păstori mai târziu, la Liceul din Beiuș. El a început studii teologice la Sibiu și a absolvit studiile filologice la Cluj. A fost profesor la Curățele, Forău și Tărcaia. Din 1968 până la pensionare în 2008 a predat la Liceul din Beiuș. A avut zece promoții de absolvenți, promoția 1975 fiind a doua lui promoție, elevii lui au obținut premii și mențiuni la olimpiadele naționale, în anul 2004 elevul Clop Corneliu a obținut locul 3 la ediția a XXIV-a a Olimpiadei internaționale de limba latină Arpinas.

Din lista cu lucrări științifice publicate de magistrul umanist, amintim Profilul de illuminist al lui Petru Maior în opera de oratorie religioasă, 1969, Idei luministe în opera lui Samuil Vulcan cărturar iluminist, 2003, 1 decembrie 1818, Beiușul in perpetuam memoriam, 1993, Triunghiul de foc al Ardealului, Blaj-Beiuș-Năsăud, 1998, Deșteaptă-te române, 2016, Majestate, semper honos nomenque tuum laudesque manebunt, 2017, monografie eseu, Continuitate istorică la Alma Mater Beiusensis, 3 volume în colaborare cu prof. G. Hădăreanu, 2020, și, în fine, cea mai recentă lucrare, masiva monografie consacrată Colegiului Național „Samuil Vulcan”, cu ocazia împlinirii a 190 de ani de la întemeiere. Încheiem cu un crâmpei dintr-o evocare intitulată Ora de latină, consacrată profesorului exigent, de temut, dar făuritor de destine exemplare, Teodor Rif.

Precum un gladiator întărâtat din Capua care se aruncă să lupte pe viață și pe moarte în arena din Circus Maximus împotriva ignoranței din capetele noastre intra Magister Theodorus Rifus pe ușa înlemnită de spaimă de la cabinetul aflat în capătul coridorului celui mai întunecat din liceu și saluta gutural: Salvete, pueri!  Noi, plebeii care fuseserăm trimiși trans Tiberim  de către părinții noștri de bună credință (bona fides) dincolo de apa Nimăieștilor ca să învățăm carte intra muros ne ridicam cu toții cu ochii lipiți de buchiile latinești și răspundeam  cu genunchii tremurînd ca niște seismografe ce înregistrau  un cutremur  de gradul nouă  pe scara Richter: Salve, Magister!

Magistrul, ca de obicei, nu credea în sinceritatea urării noastre de sănătate și tușea nemulțumit ca și cum un homunculus i s-ar fi asezat în gît.

Dar după o oră de asalturi ale discipolilor în frunte cu magistrul, Fiara necunoscută chiar și până în ziua de azi, Limba Latină, este îmblînzită în cele din urmă spre marea satisfacție a lui Pater Familias.

Astăzi trecem la lecția…, decretează Magistrul și trece la timona corabiei. Noi, discipolii săi, strigînd de bucurie, ne repezim frenetic la frânghii, ridicăm ancora, înălțăm pânzele și galera romană cu cei 31 de vîslași ai clasei de umaniști împinsă din pupă de o briză binefăcăoare începe să străbată iar marea cu frumuseți ale limbii latine, Mare Nostrum spre un liman la care așteptam să adăstăm după amarnica noastră trudă…

Cronicarius Beiusensis