Să-i cunoaștem pe marii intelectuali patrioți din Republica Moldova!

Astăzi vă prezint pe prof. univ. dr. Ion Buga de la Universitatea din Chișinău.    

 

"E bine să i se vorbească unui popor de oamenii săi mari... despre dânșii trebuie să se  audă pretutindeni, în graiul tuturor" Nicolae Iorga

 

Iubirea pentru oameni este lăsată de glasul iubirii și forței divine, iubirea fraților, a neamului tău este o valoare colosală, care generează aptitudini, contaminează sufletul, este un moment al înălțării maxime, iar dacă înțelegi această valoare infinită poți avea bucuria și chiar fericirea că nu te-ai născut întâmplător mai ales degeaba, că astrele ți-au fost măcar o clipă favorabile, ți-au călăuzit drumul pentru a apăra valorile naționale, datoria sfântă a fiecărui român. Pentru a avea în suflet iubirea față de frații despărțiți de țară, prin forță, de forțe  negre, barbare este nevoie de conștiință individuală care o formează pe cea națională. În ultimii 24 de ani, unii "ideologi europeni" au căutat să golească de conținut național Europa, europenismul acolo sunt valorile, voi românii aveți o cultură mică, tot felul de stafii umblă prin Europa, lansând tot felul de concepte până la exagerare, mai nou regionalizarea care ar fi o formulă magică pentru dezvoltarea României și alte bazaconii doar de acești autori promovate și crezute, totul se subordonează regionalului și regiunilor (formă fără fond), concept periculos prin care se urmărește îndepărtarea de național, de identitatea națională, care poate produce grave atingeri suveranității naționale.

Regionalizarea are sens având o competență unică - gestionarea programelor de dezvoltare și accesarea fondurilor de la U.E. Restul înseamnă un "târg de vorbe" păgubos. Adevărați intelectuali români care s-au format la adăpostul faptelor lui Eminescu  sub influența marilor noștri intelectuali poeți, scriitori, artiști a valorilor naționale au pătruns demult în piața demnității, înconjurați de florile speranței se apropie și afirmă tot mai mult Frumosul românesc promovându-l și simțind acest frumos care aparține cerului nostru cum bine spunea în opera sa marele Constantin Noica "că acest frumos care există și se afirmă în Europa, în lume, numai miopii nu pot observa fenomenul, poți să ieși din beznă, din întuneric și frig la lumină, poți depăși tăcerea blagiană și frigul bacovian, te poți contopi în "solitudine optimistă", poți avea un orizont, poți fi mândru că ești român".

Un asemenea mare intelectual român al vremurilor noastre l-am cunoscut nu demult în Republica Moldova, la Chişinău. Fratele nostru, istoricul Ion Buga sunând  goarna redeșteptării naționale, a scris în octombrie 1988 un articol-eseu "O limbă maternă - un alfabet", scrierea a fost motivată de necesitatea stringentă de a spune și a promova public adevărul științific și istoric privind identitatea etnolingvistică și istorico-culturală a băștinașilor Republicii Moldova. Redăm mai jos o parte din articol-eseu din octombrie 1988:

În condițiile regimului totalitar de atunci, care promova în RSSM o politică românofobă antinațională de asimilare și rusificare a băștinașilor, oricine spunea acest adevăr științific și demasca minciuna românofobă era declarat naționalist, dușman al poporului și condamnat, uneori chiar și la moarte. După prăbușirea URSS au devenit cunoscute numeroasele victime ale celor 200 de ani de ocupație a Basarabiei și Transnistriei de către Imperiul Rus țarist și sovietic.

Odată cu demararea în 1985 a "perestroicii gorbacioviste", problema limbii, alfabetului și istoriei naționale a autohtonilor (băștinașilor) din Basarabia și Transnistria a început să se discute în mod public chiar și la mitinguri. Poporul cerea răspunsuri corecte la aceste subiecte spinoase, care până atunci erau tabu.

În această situație, având și pregătirea teoretico-științifică corespunzătoare istorico-filologică, îmi spune istoricul Ion Buga, am scris articolul-eseu "O limbă maternă - un alfabet" în 1988, asumându-mi riscul de a spune argumentat, în mod public, adevărul științific și istoric privind identitatea românească etnolingvistică și istorico-culturală a moldovenilor cu tot neamul românesc. Riscul era foarte mare pentru mine și familia mea, deoarece atunci (1988) regimul totalitar era încă în plină forță, URSS prăbușindu-se abia în decembrie 1991.

Doresc să subliniez, și cu acest prilej, riscul enorm pe care și l-a asumat, spune  redactorul-șef, neînfricatul patriot Anton Grăjdieru, publicând articolul-eseu "O limbă maternă - un alfabet" în săptămânalul "Învățământul public" din 19 octombrie 1988, adică acum 25 de ani. Regretatul Anton Grăjdieru a apreciat ulterior acest articol drept "Manifest al demnității noastre".

Articolul-eseu a produs o vie emoție și mare bucurie în rândul românilor din Basarabia, dar autorul a fost supus unei adevărate torturi totalitariste din partea guvernului prosovietic de atunci.

Vă prezint în continuare ecouri și impactul publicării articolului-eseu.

Numeroasele ecouri publicate și cele verbale confirmă convingător că articolul-eseu "O limbă maternă - un alfabet", publicat acum 26 de ani (1988), s-a bucurat de o rezonanță deosebită în mijlocul cititorilor atât la momentul apariției, cât și pe parcursul acestui sfert de secol, fiind apreciat de cititori drept o adevărată bombă informațională pentru  poporul setos de adevăr.

În Raportul analitic al Comisiei Prezidențiale ("Cojocaru") pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, din noiembrie 2010, se menționează:

"De o rezonanță deosebită, împreună cu alte publicații importante, care au marcat începutul luptei pentru limbă și revenirea ei la alfabetul latin, s-a bucurat "materialul-ecou" al profesorului universitar, istoricul Ion Buga "O limbă maternă - un alfabet" (19 oct.1988). Autorul cere Comisiei interdepartamentale pentru studierea istoriei și problemelor dezvoltării limbii moldovenești să repudieze concepția "două națiuni - două limbi materne - două alfabete" și să "recunoască realitatea obiectivă de azi: "o națiune- o limbă maternă - un alfabet", "Limba maternă, orală și literară, pe care o vorbește  populația autohtonă din RSSM și RSR este o singură limbă - scria Ion Buga. Clasicii noștri au numit această limbă de origine latină limba română și au folosit alfabetul latin. Această limbă unică se numește în RSR limba română și se scrie cu alfabet latin, iar în RSSM este numită limba moldovenească și se scrie cu alfabet chirilic. A venit timpul de a unifica denumirea limbii noastre materne, dându-i numire precum o numeau clasicii - limba română. Și să revenim la alfabetul latin pe care l-au folosit clasicii la scrierea operelor lor și care a fost prezent în istoria, limba și cultura poporului nostru de-a lungul secolelor" (pag.55).

Anton GRĂJDIERU, redactorul-șef al săptămânalului "Învățământul public": "Articolul profesorului Ion Buga "O limbă maternă - un alfabet" (publicat în "Învățământul public" la 19 octombrie 1988) a devenit document programatic al mișcării de eliberare națională, un manifest al demnității noastre. Ideile fundamentale expuse integral, simplu, limpede, pe înțelesul tuturor oamenilor implicați în imensa mișcare pentru reinstalarea adevărului istoric în Basarabia, au contribuit la ridicarea la un nivel calitativ nou a tacticilor de luptă impuse de vectorul strategic. Genericul "O limbă maternă- un alfabet" se va înscrie pe drapelul de luptă al basarabenilor și în curând va fi fructificat, devenind o realitate, un adevăr al vieții noastre cotidiene. Dar până la ziua aceea se vor derula multe evenimente tragice, avea de îndurat multe și temerarul profesor...(pag.45,46).

Grigore VIERU, poet-academician: "Istoricul articol "O limbă maternă- un alfabet", scris de profesorul Ion Buga, poate sta alături de cutremurătorul eseu, pe aceeași temă, semnat de Valentin Mândâcanu. Este cazul să remarcăm că articolul respectiv, ca și cel al domnului V. Mândâcanu, a fost scris și publicat în niște vremuri (mai exact - în 1988) când destui dintre ambițioșii luptători actuali nici măcar în gând nu îndrăzneau să rostească asemenea adevăruri istorice. Multe avusese de îndurat domnul Buga în urma publicării acelui articol istoric. Nu era destul că fusese înlăturat de la catedra universitară - se mai trăsese și cu arma în geamul apartamentului său.Glontele acela ne mai caută și astăzi" (pag.43).

Ion STICI, publicist: "Deși în 1985 demarase "perestroica", Ion Buga își asuma un mare risc pentru soarta sa și a familiei sale, spunând tranșant adevărul științific și istoric, în articolul "O limbă maternă- un alfabet". Aceasta o confirmă și discuțiile de la ședința de 5 ore a Catedrei de la USM din 24 octombrie 1988 și de la ședința de 10 ore a Biroului CC al PCM din 13 decembrie1988, unde profesorul Ion Buga a fost supus unei adevărate torturi totalitariste. La ședința din 13 decembrie 1988 a asistat și subsemnatul, ca redactor-șef adjunct al ziarului "Moldova socialistă". La această ședință s-a discutat activitatea conducerii Universității de Stat din Chișinău privind educația studenților. A fost o discuție aprigă și apăsătoare, care a durat câteva ore, fiind aduse acuzări grave la adresa conducerii USM și a corpului profesoral și studențesc...Printre cei care au fost aspru pedepsiți la acea ședință se numără și profesorii universitari Alexandru Moșanu și Ion Buga...

 ...Simion Grossu, primul-secretar al c.c. al p.c.M., și alți membri ai biroului n-au ezitat să critice dur articolul "O limbă maternă- un alfabet", în care profesorul Ion Buga vorbea tranșant despre limba română și alfabetul latin, despre identitatea românească a moldovenilor. Profesorii nu s-au pierdut cu firea, respingând cu argumente incontestabile acuzările nefondate și, apărând, totodată, drepturile și demnitatea colegilor profesori și studenți. Mi-a plăcut cum colegul meu, Ion Buga, a vorbit ca un adevărat tribun. Deși se făceau tentative de a fi oprit, el, calm și curajos, găsea replicile, se apăra, câștigând oarecum terenul moral în acea hărțuială." (pag.38-39).

Nicolae MĂTCAȘ, doctor habilițat în filologie, exministru al învățământului: "Profesorul Ion Buga a fost primul istoric cu renume din Republica Moldova care în fulminantul articol  "O limbă maternă- un alfabet" (publicat în "Învățământul Public" din 19 octombrie 1988, redactor-șef fiind atunci Anton Grăjdieru) nu s-a temut să declare public, și nu numai să declare, ci și să-i convingă și pe cei mai înverșunați adversari că noi, moldovenii din Republica Moldova, din actuala Ucraină, din Rusia, din Moldova de peste Prut, suntem români, precum sunt bulgari bulgarii  din Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova; că, deși ne mai zicem, după partea locului în care trăim, și moldoveni, basarabeni, bucovineni, munteni, transilvăneni, olteni, bănățeni ș.a., toți facem parte din poporul român și, deci, suntem cu toții români, la fel cum și rușii, de exemplu, fie că își mai zic, după locul de naștere sau trai, și pomori, kerjaci, kamcedali, fac parte din poporul rus; că noi, toți românii, indiferent unde am locui azi, vorbim una și aceeași limbă - limba română.

După Ion Buga s-au avântat în luptă pentru adevăr mulți colegi de breaslă, fapt pentru care opinia publică le rămâne profund recunoscătoare. De prezența Domniilor Lor este nevoie și în ziua de azi și o salutăm cu toată ardoarea. În marele nostru avânt, nu trebuie să uităm, totuși, că Buga este primul mare istoric basarabean din perioada postbelică care nu s-a temut să proclame adevărul, dându-ne o lecție de bărbăție. Buga nu a pactizat cu diavolul, păcate pe care le poartă mulți istorici de la curtea lui Bodiul și a urmașilor acestuia. Ion Buga a rămas onest cu sine însuși, cu propria conștiință. Tot ce a urmat după 1988: declarațiile de Suveranitate și Independență, lupta pentru Tricolor și Imnul de Stat, pentru eliberarea din închisorile smirnoviste a grupului Ilașcu, condamnarea odiosului pact Ribentrop-Molotov și a protocolului adițional secret, a crimelor comunismului, a ocupației Basarabiei, apărarea drepturilor victimelor regimului sovietic și ale veteranilor de război ai Armatei Române, deportaților și urmașilor acestora, cererea retragerii necondiționate a trupelor militare rusești de pe teritoriul statului suveran Republica Moldova etc. - poartă și o parte din zbuciumul trăirilor profesorului Buga" (pag.53-54).

În urma demersurilor  marilor intelectuali români din Basarabia la  loc de frunte fiind profesorul Ion Buga săptămânalul "Literatura și arta" a fost declanșată o amplă mișcare de Eliberare Națională.

Prin curaj, intelectuali din Basarabia au scris despre foametea organizată în 1946 - 1947 de Stalin care a dus la moartea a peste 300.000 de basarabeni, o altă temă națională a fost restituirea bisericilor, satelor moldovene, Săptămânalul "Literatura și arta" a fost aproape primul organ de presă care a vorbit despre deportările și suferințele basarabenilor în Gulagul sovietic, au apărat cu vigoare grafia și limba română.

În urma demersurilor marilor intelectuali din Republica Moldova, Curtea Constituțională a hotărât definitiv că în conformitate cu adevărul științific și istoric privind identitatea românească limba vorbită de autohtonii (românii moldoveni) din Republica Moldova ca și toți românii indiferent unde ar trăi, este una și aceeași limbă - limba română.

Această mare victorie o datorăm și fratelui nostru prof.univ.dr.istoric Ion Buga.

 O frumoasă coincidență,marele Liviu Rebreanu. Conștiința îl ducea pe romancier la iubirea de pământ românesc. Scriitorul era cu țăranii, cu poporul, având repulsie pentru societatea boierească. Ion ardeleanul era pus alături de frații săi, Ionii regățenești.

                        Bați coasa, Trifoane!

                        O bat să fie bătută!

Era ciocnirea instinctului de servilitate cu cel de ură, fratele nostru Ion din Basarabia, cu înaltul lui simțământ românesc, a sunat redeșteptarea românilor din Basarabia întru apărarea limbii române, care este aceeași în Republica Moldova cu a tuturor românilor - sfânta limbă română - în întreg spațiul românesc.

Te-ai încărcat de onoare, domnule profesor, ai făcut istorie și ai intrat în istoria României ca un mare român!

Să-l respectăm pe acest mare român, să-l avem pe vecie în sufletul nostru, să ne bucurăm că este de-al nostru.

Îți mulțumesc, dragă Ioane,

Să ne trăiești mulți ani!

                       

Notă: Textele au fost preluate din gazeta "Literatura și Arta" nr.42 (3555) din 17 octombrie 2013.

Prof. Teodor David