Al treilea document normativ al Securității care era în vigoare la finele anului 1989 ilustrează modul în care DSS s-a plasat, chiar şi în momentele în care zilele regimului Ceauşescu erau numărate, de partea dictatorului.

 

Frica de manifeste, de studenți și de străini

„Veţi acorda o atenţie cu totul specială stăpînirii situaţiei operative de securitate din întreprinderile şi atelierele tipografice. Se va exercita un permanent şi eficient control de securitate, prin măsuri specifice, asupra activităţilor desfăşurate, asigurîndu-se prezenţa ofiţerilor în aceste obiective şi realizarea unei conlucrări strînse cu factorii de conducere”, se spunea în acest plan special de măsuri.

„Se va urmări cu toată exigenţa, în toate instituţiile şi întreprinderile, modul în care se respectă normele ce reglementează regimul maşinilor şi aparatelor de multiplicat, precum şi indicaţia ca, în afara programului de lucru, acestea, ca şi încăperile unde se află, să fie sigilate. La căminele studenţeşti, în internate şi căminele de nefamilişti, în cooperare cu conducerile institutelor de învăţămînt, ale întreprinderilor, comitetele sindicale şi organele de Miliţie se vor lua măsuri pentru asigurarea unei ordini desăvîrşite.

Veţi urmări să nu se permită cazarea altor persoane (cetăţeni români sau străini) şi veţi asigura prevenirea oricăror încercări ca în aceste locuri să se iniţieze sau să se desfăşoare acţiuni de natură a afecta securitatea statului şi climatul de ordine şi siguranţă civică.

Veţi asigura cunoaşterea activităţii tuturor străinilor prezenţi pe raza de competenţă, intervenind operativ în toate situaţiile în care aceştia desfăşoară sau instigă la activităţi de natură să afecteze securitatea statului. În conlucrare cu organele locale, veţi urmări să fie strict respectate programele stabilite pentru turiştii străini şi să fie aplicate indicaţiile date ca în perioada imediat următoare să se evite deplasarea lor în Bucureşti. De asemenea, se va asigura un control activ asupra vizitatorilor la rude, inclusiv în mediul rural. O atenţie specială se va acorda controlului informativ-operativ riguros asupra străinilor aflaţi la studii.

Măsuri deosebite vor fi asigurate în zona de graniţă. În cadrul acţiunilor ce vor fi întreprinse pentru întărirea pazei frontierei de stat se va acorda prioritate intensificării măsurilor informativ-operative şi se va realiza o strînsă conlucrare cu organele grănicereşti, cu Miliţia şi grupele de sprijin.

De asemenea, se va asigura o cooperare permanentă cu organele PCTF şi vamale, în vederea respectării întocmai a consemnelor de securitate, depistării elementelor suspecte şi prevenirii introducerii în ţară a unor înscrisuri sau materiale cu conţinut necorespunzător, de armament, muniţii, substanţe toxice, radioactive ori explozive sau a altor mijloace de acţiune terorist-diversioniste.

Potrivit dispoziţiilor ce au fost date, începînd din ziua de 18 noiembrie 1989, ora 00.00, toate persoanele care intră ilegal în ţară ori sînt predate de autorităţile statelor vecine vor fi duse la sediile unităţilor de grăniceri special stabilite pentru fiecare zonă, unde vor fi ţinute sub pază miliară, în locuri anume destinate, în scopul cercetării lor. După efectuarea primelor cercetări de către organele de grăniceri potrivit competenţelor, ancheta va fi reluată de către colective de ofiţeri de Securitate, care vor fi constituite la fiecare Securitate judeţeană din zona de frontieră, cu sprijinul unităţilor centrale de profil. În cazurile deosebite, anchetele vor fi continuate la sediile Securităţilor judeţene.

În cadrul anchetelor de Securitate se va urmări prioritar să se stabilească motivele reale pentru care persoanele respective au fost predate ori au venit ilegal în ţară, dacă în rîndul acestora se află elemente trimise cu sarcini informative sau de diversiune şi alte aspecte care interesează securitatea statului. După clarificarea acestor probleme, persoanele în cauză vor fi predate organelor de Miliţie şi Procuratură, pentru a dispune măsuri potrivit competenţelor ce le au. De asemenea, elementele respective vor fi date în lucru de către organele de Securitate pe linii de muncă, pînă la deplina elucidare a tuturor suspiciunilor”.

Nu s-a menționat, pînă astăzi, concret, nicio arestare a unui asemenea „agent” și întocmirea vreunui asemenea dosar de către Procuratura RSR, deși după 1989 s-a vorbit de mii de asemenea suspecți, de la transfugi pregătiți în „tabere paramilitare” din Ungaria și retrimiși cu misiune în România, la vestiții „turiști”, veniți în număr mare ca să „declanșeze” Revoluția. Dar, ca și în cazul „teroriștilor”, aceștia n-au putut fi arătați, pentru simplul fapt că nu existau – erau simpli turiști, și chiar puțini. Restricțiile impuse făceau ca intrarea în România, în acele zile de final de an 1989, să fie o întreagă aventură: viza se acorda foarte greu, inclusiv pentru cetățenii „țărilor frățești” și străinii, odată intrați în țară, fie în grupuri, fie ca persoane particulare (cazuri foarte puține, de fapt, ceea ce se poate vedea la toate ambasadele României Socialiste, prin numărul insignifiant de vize acordate atunci) erau atent urmăriți. Turiști în grupuri organizate sau particulari nu se puteau abate de la traseul declarat la obținerea vizei și la intrarea în țară.

În Planul de măsuri, se arăta că „șefii Securităţilor judeţene vor raporta zilnic situaţia operativă membrilor Biroului Executiv sau ai Consiliului de Conducere al Departamentului Securităţii Statului, iar problemele deosebite personal ministrului secretar de stat şi şef al DSS [Iulian Vlad – n.n.]”. Niciun asemenea caz concret, „suspect”, nu a fost raportat în acele zile „sus”. Peste tot era liniște. O liniște asurzitoare.

 

Acţiunea Orient-89

Al treilea document normativ al Securității care era în vigoare la finele anului 1989 ilustrează modul în care Securitatea s-a plasat, chiar şi în momentele în care zilele regimului Ceauşescu erau numărate în România, de partea dictatorului. „Acțiunea Orient-89” a fost un plan de măsuri care au fost întreprinse în decembrie 1989, pentru protecţia dictatorului. Un plan care a eşuat. El demonstrează însă un fapt care nu mai poate fi acum tăgăduit: Securitatea a încercat să-l apere pe Ceauşescu pînă în ultimul moment. Ea a fost redusă la tăcere numai de dimensiunile revoltei populare, pe care nu a fost în stare nici să o prevadă şi nici să o contracareze. Politizarea ei excesivă o transformase într-o jucărie a dictatorului, gîndind ca el şi atinsă de aceeaşi neputinţă.

Planul de măsuri pentru acţiunea ORIENT – 89 arăta: „În luna decembrie 1989 vor avea loc mai multe activităţi de importanţă excepţională, cu participarea secretarului general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU” (și erau înșiruite acestea, în plan intern, ca și întîlnirea de la Moscova a Tratatului de la Varşovia din 4 decembrie sau vizita în Republica Islamică Iran, în zilele de 18-20 decembrie).

Se prezentau apoi măsurile „pentru îndeplinirea ireproşabilă a misiunilor ce revin unităţilor Ministerului de Interne, în asigurarea desfăşurării în condiţii de deplină securitate şi ordine a acestor acţiuni”. Se preconizau „activităţi informative pe toate liniile şi profilele de muncă, în vederea cunoaşterii şi prevenirii oricăror situaţii şi premise de natură a produce evenimente negative”. Se va acorda „prioritate aspectelor privind intenţiile de organizare sau punere în aplicare a unor acte de atentat, terorist-diversioniste, cu caracter denigrator, de tulburare a ordinii şi liniştii publice sau altor fapte care prezintă pericol social deosebit, luîndu-se măsuri operative ferme pentru contracararea lor”.

Securitatea se angaja să „stăpînească temeinic evoluția situației operative a stărilor de spirit din rîndul populaţiei, asigurînd în scop preventiv controlul complet şi eficient asupra elementelor pretabile la acţiuni ostile sau anarhice.

Atenţie deosebită se va acorda persoanelor cuprinse în baza de lucru, cu prioritate celor cu poziţie ostilă activă. Toate inspectoratele judeţene vor întreprinde măsuri pentru a realiza un control strict asupra elementelor cunoscute cu intenţii protestatare sau anarhice, precum şi a bolnavilor psihic, asigurînd ca acestea să nu părăsească localitatea de domiciliu”.

La fel ca în planul general de acțiune al Securității pe anul 1989 și al măsurilor speciale, luate cu ocazia Congresului al XIV-lea, ambele în vigoare, se insista că „se vor intensifica măsurile specifice de cunoaştere a activităţii tuturor cetăţenilor străini”, inclusiv a celor aflaţi la studii în România și monitorizarea lor atentă, „acţionîndu-se cu fermitate pentru neutralizarea oricăror acţiuni de natură să pună în pericol securitatea statului. În colaborare cu Direcţia pentru Paşapoarte, Direcţia I, Direcţia a III-a, U.M. 0650, Securitatea Municipiului Bucureşti şi Centrul de Informatică şi Documentare va asigura funcţionarea ireproşabilă a sistemului de identificare şi control a elementelor suspecte de acţiuni ostile sau teroriste, care în perioada acţiunii încearcă să intre în ţară. Direcţia I, în cooperare cu Direcţia a II-a, Direcţia a IV-a, Direcţia pentru Paşapoarte şi Inspectoratul General al Miliţiei vor asigura măsurile de întărire a controlului riguros al frontierei de stat”.

România era în ultimul semestru al anului 1989 mai bine păzită și mai izolată față de exterior ca niciodată. Iar din 17 decembrie 1989, așa cum se știe (dar se uită, în mod convenabil, resuscitîndu-se teza „agenturilor” invocată de Ceaușescu), granițele României Socialiste au fost complet închise. Pe unde și cînd au intrat „agenturile”? Sînt doar două variante: ori acestea au fost inventate, pentru a acoperi incompetența și eșecul Securității în a-și apăra „conducătorul iubit”. Ori, într-adevăr, au existat, au făcut revoluția română și l-au dat jos pe Ceaușescu, chiar sub nasul ei, aceasta fiind total ineficientă, în fața „agenturilor” străine.

Adevărul este în a treia variantă și anume că Securitatea a fost incapabilă să prevadă că românilor le ajunsese cuțitul la os și că revolta lor, numai a lor, avea să ducă la răsturnarea lui Ceaușescu și la dispariția regimului comunist, pe care el îl întruchipa.

Marius OPREA

FOTO - Fototeca on line a comunismului românesc

1. Ceauşeştii la munte (1976) însoţiţi de tovarăşi şi copiii lor. În dreapta imaginii şi în plan îndepărtat, doi ofiţeri de securitate pe post de bodyguard

2. Nicolae Ceauşescu sub umbrela Securităţii, coborând dintr-un elicopter (1986)

3. Chiar şi în timpul „vizitelor de lucru” în lanuri de cereale securiştii îl păzeau cu grijă pe dictator

4. Cuvântarea lui Nicolae Ceauşescu la adunarea festivă din Capitală, cu prilejul absolvirii promoţiei 1968 şi acordării gradului de ofiţer absolvenţilor şcolii militare (14 august 1968)

5. Nicolae Ceauşescu la vânătoare de urşi, în dreapta lui, un ofiţer de securitate înarmat