Sculptorul creştin şi român Constantin Brâncuşi - 140 de ani de la naşterea sa
În anul 1905 reușește la concursul de admitere la prestigioasa École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucrează în atelierul lui Antonin Mercié până în anul 1906 când, atingând limita de vârstă, părăsește școala. Refuză să lucreze ca practician în atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre, „Rien ne pousse à l'ombre des grands arbres" (La umbra marilor copaci nu crește nimic).
Lumea îi descoperă geniul
Expune pentru prima dată la Société Nationale des Beaux-Arts și la Salon d'Automne din Paris în anul 1906. Creează în anul 1907 prima versiune a Sărutului, temă pe care o va relua sub diferite forme până în anul 1940, culminând cu Poarta Sărutului parte a Ansamblul Monumental din Târgu Jiu.
În anul 1907 închiriază un atelier în Rue de Montparnasse și intră în contact cu avantgarda artistică pariziană, împrietenându-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp. Va începe lucrul la „Rugăciunea", o comandă pentru un monument funerar ce va fi expusă în Cimitirul „Dumbrava" de la Buzău. În anul 1909 revine pentru scurt timp în România și participă la „Expoziția oficială de pictură, sculptură și arhitectură". Juriul Expoziției, prezidat de Spiru Haret acordă premiul II ex aequo lui Constantin Brâncuși, Paciurea, Steriadi, Petrașcu, Theodorescu-Sion. Colecționarul de artă Anastase Simu îi cumpără sculptura „Somnul" iar bustul în ghips al pictorului Nicolae Dărăscu este achiziționat de Ministerul Instrucțiunii Publice. Până în anul 1914, participă cu regularitate la expoziții colective din Paris și București, inaugurând ciclurile Păsări Măiestre, Muza adormită, Domnișoara Pogany. În anul 1914, Constantin Brâncuși deschide prima expoziție în Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery din New York City, care provoacă o enormă senzație. Colecționarul american John Quin îi cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i o existență materială prielnică creației artistice. În același an, ministrul de interne al României respinge proiectul monumentului lui Spiru Haret comandat cu un an înainte. Brâncuși va păstra lucrarea în atelier și o va intitula Fântâna lui Narcis. În anul 1915, începe să execute primele lucrări în lemn: două Cariatide, Fiul risipitor etc. La Paris, în anul 1919, apare volumul „La Roumanie en images" cu cinci reproduceri după lucrări ale lui Brâncuși. Un an mai târziu, participă la expoziția grupării „La Section d'Or" în Franța, la expoziția grupării „Arta română" la invitația lui Camil Ressu în România, la „Festivalul Dada", unde semnează manifestul intitulat Contre Cubisme, contre Dadaiseme. În revista Little Review din New York, apare, în anul 1921, primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din opera lui Constantin Brâncuși, semnat de poetul american Ezra Pound. De altfel, sculptorul avea să realizeze ulterior un celebru portret al acestuia.
Participă la o mișcare de protest contra lui André Breton și în apărarea lui Tristan Tzara. La 30 noiembrie 1924, expune la Prima expoziție internațională a grupării „Contemporanul" din București. Doi ani mai târziu, la Wildenstein Galleries, din New York, se deschide cea de-a doua expoziție personală a sa.
Refuzul guvernului comunist al României
Până în anul 1940, activitatea creatoare a lui Constantin Brâncuși se desfășoară în toată amploarea ei. Operele sale de seamă din ciclul Pasărea în văzduh, ciclul Ovoidului precum și sculpturile în lemn datează din această perioadă. În același timp, Constantin Brâncuși participă la cele mai importante expoziții colective de sculptură din Statele Unite ale Americii, Franța, Elveția, Olanda, Anglia. În atelierul său din Impasse Ronsin, în inima Parisului, Constantin Brâncuși și-a creat o lume a lui, cu un cadru și o atmosferă românească. Muzeul Național de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Constantin Brâncuși, lăsate prin testament moștenire României, dar acceptate cu bucurie de Franța, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucrările lui Constantin Brâncuși după moartea sculptorului. În România, în epoca realismului socialist, Constantin Brâncuși a fost contestat ca unul din reprezentanții formalismului burghez cosmopolit. Totuși, în decembrie 1956, la Muzeul de Artă al Republicii din București s-a deschis prima expoziție personală Brâncuși din Europa. Abia în anul 1964 Constantin Brâncuși a fost „redescoperit" în România ca un geniu național și, în consecință, ansamblul monumental de la Târgu Jiu cu Coloana (recunoștinței) fără sfârșit, Masa tăcerii și Poarta sărutului a putut fi amenajat și îngrijit, după ce a fost lăsat în paragină un sfert de veac și fusese foarte aproape de a fi fost dărâmat.
Locul lui Brâncuși în sculptură
Constantin Brâncuși a eliberat sculptura de preponderența imitației mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realității, a preconizat exprimarea esenței lucrurilor, a vitalității formei, a creat unitatea dintre sensibil și spiritual. În opera sa, Constantin Brâncuși a oglindit felul de a gândi lumea a țăranului român. Prin obârșia sa țărănească, și-a aflat rădăcinile adânci ale operei sale în tradițiile, miturile și funcția magică a artei populare românești. Constantin Brâncuși a relevat lumii occidentale dimensiunea sacră, spirituală a realității. Figură centrală în mișcarea artistică modernă, Constantin Brâncuși este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarcă prin eleganța formei și utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avantgardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât și importanța acordată luminii și spațiului sunt trăsăturile caracteristice ale creației lui Constantin Brâncuși. Opera sa a influențat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură și desen. În anul 1957, Constantin Brâncuși îl cheamă pe arhiepiscopul Teofil Ionescu, slujitor la biserica ortodoxă românească, se spovedește și se împărtășește, apoi îi mărturisește că moare „cu inima tristă pentru că nu mă pot întoarce în țara mea". La data de 16 martie 1957, Constantin Brâncuși se stinge din viață la ora 2 dimineața, iar în data de 19 martie este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.
Dr. Stelian GOMBOŞ
La Mulţi şi Fericiţi Ani, Mult Stimate Domnule Avocat, Scriitor, Dramaturg şi Publicist Paşcu Balaci!... Cu multă bucurie ştim şi cunoaştem că în fiecare an la data de 08 mai este sărbătoare, mai ales pentru domnia voastră, însă, de data aceasta, permiteţi-mi să mă împărtăşesc şi eu de această bucurie şi încununare, acum la ceas aniversar şi jubiliar, deoarece împliniţi şi alcătuiţi o frumoasă vârstă, rotundă, cea de 60 de ani, frumoşi, plini, rodnici şi consistenţi!... Recunosc şi mărturisesc faptul că eu personal, vă cunosc de relativ puţină vreme dar de la bun început am fost plăcut impresionat de dumneavoastră, datorită caracterului, onoarei, demnităţii şi spiritului de om serios, onest şi muncitor, perseverent şi tenace, care vă caracterizează!... De aceea, am apreciat şi admir în continuare aceste calităţi, pe care le aveţi, le cultivaţi şi le împărtăşiţi şi altora, cu toată abnegaţia, dragostea şi generozitatea!... Totodată, vă apreciez toată munca, osteneala şi sudoarea depusă în câmpul activităţii scriitoriceşti, publice, publicistice, editoriale, culturale ori spirituale şi mai cu seamă în cea organizatorică, fiind un bun iniţiator, fondator, coordonator şi organizator al Cenaclului Cultural din cadrul Baroului Oradea, şi al multor activităţi şi acţiuni culturale, de anvergură naţională şi internaţională, pentru care motiv eu ţin să vă felicit în mod deosebit, mai ales, pentru frumoasa, bogata şi binecuvântata dumneavoastră activitate scriitoricească, cărturărească şi publicistică, fiind, în special, un veritabil promotor literar al Sonetului şi pentru care fapt eu ţin să vă apreciez, admir şi să vă stimez în mod deosebit!... Prin urmare, cugetând eu acum, în acest ceas sărbătoresc, omagial şi aniversar, la activitatea şi la personalitatea domniei voastre foarte complexă şi foarte completă, mă gândesc la darul omului providenţial cu care v-a înzestrat Creatorul şi Stăpânul nostru al tuturor – Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos – pe Care dumneavoastră îl cinstiţi cu toată sinceritatea, dragostea şi abnegaţia!... M-aş bucura să ştiu, Stimate Domnule Paşcu Balaci, că atât contemporanii cât şi posteritatea vă vor acorda, totdeauna, cinstea, recunoştinţa şi preţuirea cuvenită pentru tot ce aţi făcut, pentru ceea ce sunteţi şi însemnaţi (sau ar trebui să însemnaţi) dumneavoastră în conştiinţa şi în memoria noastră colectivă, mai cu seamă, a beiuşenilor, orădenilor şi bihorenilor, care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie alterată şi o spun aceasta cu mare înfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita binefăcătorii şi înaintaşii noştri dar încerc, totuşi, să–mi fac un act de încurajare şi de optimism şi să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele Paşcu Balaci va fi pronunţat cu veneraţie şi respect pentru tot binele pe care dumneavoastră l-aţi făcut atâtor oameni şi care fapte, fiţi sigur, că sunt consemnate de către Dumnezeu în Împărăţia Sa cea cerească şi veşnică de care, ne rugăm Lui, să aveţi parte!... Aşadar, fiţi încredinţat, Stimate Domnule Avocat, că sunt foarte mulţi oameni de rând, din ţară şi din diaspora, credincioşi ori slujitori ai altarelor care se roagă Bunului Dumnezeu, să vă dăruiască multă linişte şi pace în suflet, multă bucurie sufletească şi să vă răsplătească pentru faptul că i-aţi făcut şi cultivat, pe ei sau pe copiii lor, oameni, sensibili şi delicaţi, din punct de vedere spiritual şi sufletesc, chiar cu şcoală, cu carte românească de învăţătură, cu biblioteci şi cu studii înalte, încheiate – lucru care nu poate fi uitat de şi în istoria acestor locuri - marcate de prezenţa şi activitatea dumneavoastră atât de bogată şi de prodigioasă şi care s-a desfăşurat, şi încă se desfăşoară, pe parcursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur şi eu, dorindu-vă, încă odată să ne trăiţi întru mulţi, folositori şi roditori ani, alături de familie, de colegi sau colaboratori şi de toţi cei dragi ai dumneavoastră!... În încheierea acestor modeste dar sincere rânduri, scrise cu toată preţuirea şi admiraţia, la acest mărit praznic şi ceas aniversar – al zilei dumneavoastră de naştere, doresc să vă urez, încă odată, să aveţi parte de multă putere de muncă în continuare, de multe realizări şi sporite împliniri sufleteşti, însoţite de un sincer şi călduros „La Mulţi şi Fericiţi Ani!” Să vă bucuraţi de realizările şi împlinirile de până acum, să le cultivaţi şi să le înmulţiţi, pe mai departe, îndeosebi pe cele de ordin cultural, spiritual şi cărturăresc!... Dumnezeu să vă ajute şi să vă poarte de grijă, în continuare, în tot lucrul cel bun! Amin!... Bucureşti – 08.05.2016 Cu aleasa preţuire şi deosebită consideraţie, Dr. Stelian Gomboş – Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte, din cadrul Guvernului României www.culte.ro https://steliangombos.wordpress.com/ Distinsului Domn Paşcu Balaci – Avocat, Scriitor, Dramaturg şi Publicist, Oradea – Bihor