De ce marele scriitor Paul Goma nu se poate întoarce în ţara în care s-a născut şi pentru a cărei demnitate şi-a dăruit toată viaţa şi opera?

În 24 septembrie Institutul Român pentru Cercetarea Crimelor  Comunismului a organizat, la Bucuresti, un "Simpozion Paul Goma 80", omagiind astfel opera şi venerabila-i vârstă pe care azi o împlineşte. Au participat istorici de dincoace şi dincolo de Prut, scriitori, critici şi istorici literari şi semnatari ai CARTEI 77, protestul lui Paul Goma împotriva lui Ceauşescu, a dictaturii comuniste. Conform imbecilei "corectitudini politice" şi a Legii 217, n-a venit niciun demnitar "democrat" şi nimeni din conducerea Uniunii Scriitorilor condusă de domnul Nicolae Manolescu. Această absenţă, deliberată, mi-a explicat refuzul conducătorului Uniunii Scriitorilor Romani în 2005, când, director al Teatrului Naţional "Mihai Eminescu" din Timisoara fiind, le-am propus lui Ion Caramitru şi Nicolae Manolescu ca împreună cu UNITER-ul şi USR-ul să-l omagiem pe Paul Goma la 70 de ani. Izbutisem greu, împotriva opoziţiei neokominterniste a fanilor Tismăneni din jurul revistei Orizont să-i acordăm marelui scriitor şi luptător pentru demnitatea noastră şi a oamenilor de cultură din România, "Diploma de Cetăţean de Onoare al Timişoarei", să-l invităm la Timşoara şi să i-o înmânăm pe scena Teatrului Naţional. Acelaşi  refuz al acestora mi-a explicat de ce, în 1977, când actorul Victor Mavrodineanu aduna în Bucureşti semnături pentru protestul lui Goma, Ion Caramitru a refuzat, îl citez pe Mavrodineanu: "Ioane, era ocupat, juca tenis cu Nicu Ceauşescu". V. Mavrodineanu şi, indiscutabil, domnul Manolescu şi Ana Blandiana îşi serveau cafeaua cu tovarăşul Gogu Rădulescu, un iubitor al artistelor şi artiştilor.

Născut în comuna Mana, dincolo de Prut, românii din Basarabia l-au invitat să vină acasă. Preşedintele interimar de atunci al Republicii Moldova,  Mihai Ghimpu,  Guvernul, Academia, Uniunea Scriitorilor hotărâseră să-l decoreze, să-i acorde cetăţenia şi o casă, dar cei care au promulgat dincoace de Prut Legea 217, prin care românii n-au voie să-şi respecte şi venereze înaintaşii care au făcut istorie pentru România (precum Paul Goma) s-au opus. Astfel, scriitorului român Paul Goma, născut la 2 octombrie 1935, în satul Mana, din Romania Mare, azi, după 70 de ani de la înfrângerea lui Hitler, la 25 de ani de la căderea comunismului, puţinii evrei care au mai rămas în Basarabia au zis "Niet"!  Şi aşa  s-a "HOTĂRÎT"- am citat din eseul  domnului academician Andrei Ţurcanu, istoric literar, membru al Uniunii Scriitorilor  din Republica Moldova. Precum azi, în 2015, la noi.

În 1940, când Armata Română, condusă de mareşalul Ion Antonescu, lupta  pentru recucerirea Basarabiei, generalisimul Iosif Visarionovici Stalin, ca să-i mobilizeze pe evreii moldoveni şi ucraineni să tragă în români, le-a promis că va transforma Republica Socialistă Sovietică Moldovenească în Republica Socialistă Sovietică Evreiască. Actualul preşedinte al Israelului i-a acordat comunistului şi românofobului Vladimir Voronin cea mai înaltă  decoraţie a statului Israel. Niciun preşedinte al Romaniei nu s-a bucurat de această onoare.

Ion Caramitru "revoluţionarul" care a avut "curajul" să apară pe "ecranul naţiunii" după ce dictatorul a fugit, a instituit "Premiul Cornel Todea", fost informator al securităţii ceauşiste, cronicari de teatru din acelaşi aluat îi fac laudatio lui Pino, "veşnic tânăr", zice dramaturgul Divertis şi devin selecţioneri "echidistanţi".

Să fii sănătos şi să ne trăieşti, dragă Paul Goma, pentru că măcar o dată pe an, în ziua de 2 octombrie, să ne amintim că mai există un român demn.

Ioan Ieremia, orădean