Criza de bani s-a rezolvat, criza de omenie persistă

Anul 2007 este pentru sistemul sanitar unul de referinţă - angajaţii pot pleca să lucreze în UE, bolnavii pot beneficia de tratamente în străinătate, cei de acasă pot să-şi facă gratuit analize, cu toate acestea, normalitatea este încă un deziderat, pentru că rămâne o criză de rezolvat, cea de omenie.

Un sistem în continuă tranziţie

Sunt paşi importanţi, la care puţini ar fi visat în urmă cu cinci-şase ani. Cu toate acestea, sistemul sanitar românesc pare a fi într-o continuă stare de tranziţie, în care doctorii rămân categoria profesională plătită sub nivelul activităţii prestate, spitalele au echipamente sub media celor din statele europene, fondurile alocate pe cap de locuitor sunt mult mai mici decât cele din marea Uniune în care am intrat în prima zi a anului care se încheie.
Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, apreciază că abia peste cinci ani am putea vorbi de o Românie cu spitale complet renovate şi cu unităţi sanitare noi. Salariile nu pot creşte mai mult decât se dezvoltă economia naţională. Totuşi, comparativ cu anii precendenţi, sănătatea a beneficiat de cei mai mulţi bani, prin venitul de stat, încasările la fondul asigurărilor sociale de sănătate şi din taxa pe viciu. Dar ceea ce macină sistemul din interior este lipsa de comunicare resimţită la toate nivelurile, adică între manager şi şefii de secţie, între doctor şi bolnav, între autorităţi şi angajaţii din sistem, dezinteresul unora faţă de profesia pe care şi-au ales-o şi chiar lipsa de respect faţă de orice regulament sau lege. În plus, persistă "mafia licitaţiilor", zona crepusculară a sistemului sanitar, ce nu poate fi eradicată sub nicio formă, ca şi celelalte grupuri de interese prezente în toată societatea, indiferent de sistem.

Cardul european de sănătate a rămas un... suvenir

Anul 2007 a început cu o coadă. Coada la cardul european de sănătate. În prima zi lucrătoare a lui 2007, spărgând tradiţia veche de ani a luării cu asalt a administraţiilor financiare, pentru plata unor impozite mai mici, moda zilei a fost să te duci negreşit să ceri să ţi se dea cardul de sănătate european. În Bucureşti, cei mai nerăbdători s-au înghesuit la rând încă de la ora 8.00, deşi Casa de Asigurări de Sănătate avea program cu publicul abia la ora 13.30. Pentru unii entuziaşti, însă, cardul european de sănătate pe care l-au luat a rămas doar un suvenir, ei recunoscând sincer că l-au vrut "pentru că se dă ieftin". Aşa era, întrucât el costa 2,20 lei, faţă de 20 sau 30 de lei cât era cel privat. Cardul a fost realizat de Firma Starling, care a avut un prim contract pentru şase luni, timp în care trebuia să realizeze un milion de carduri, însă a făcut doar 150.000 de bucăţi, plătite de asiguraţi cu câte 2,2 lei bucata. Contractul a expirat la 30 iunie. Licitaţia pentru executarea noilor carduri europene de sănătate, cu elemente de securitate, a fost câştigată de firma S&T. Astfel că, din august, preţul cardurilor s-a dublat, devenind 4,36 lei. Asta până în prima zi a anului 2008, de când contravaloarea cardurilor va fi suportată din bugetul caselor de asigurări de sănătate. În pofida îmbulzelii din prima lună, până la începutul lui decembrie au fost eliberate doar 177.157 carduri europene de sănătate, 44.110 din ele aparţinând celei de a doua firme care a început distribuirea documentelor în 20 august. Puţini dintre posesorii de card l-au şi utilizat, lăsându-l prin vreun sertar, chiar şi după expirare. Cardul European de Asigurat are ceva avanataje. În primul rând, este ieftin, iar din 2008 va fi gratis. Documentul este valabil jumătate de an. Cetăţenii români care se îmbolnăvesc în timpul unei excursii şi au nevoie de îngrijiri urgente primesc, în baza cardului, acelaşi tratament ca şi cetăţenii statului de destinaţie. Totuşi, cardul nu dă dreptul posesorului să beneficieze de tratamente în străinătate pentru probleme de sănătate pre-existente călătoriei. Tratamentul în caz de necesitate se va face în condiţiile generale stabilite de sistemul public de asigurări de sănătate din ţara respectivă, ceea ce înseamnă că unele tratamente care sunt gratuite în România ar putea fi doar compensate parţial în statul unde survine problema de sănătate, sau invers (spre exemplu, în Germania asiguraţii achită o coplată de 10 euro pe zi de spitalizare, pentru primele 20 de zile de spitalizare din fiecare an calendaristic).

O nouă listă de compensate şi brambureala proprie

Anul care s-a încheiat a adus mai mulţi bani în sistem, au fost descentralizate programele naţionale de sănătate, astfel că medicaţia pentru cancer, tratamentul post transplant şi pentru diabet pot fi luate gratuit din toate farmaciile şi nu doar din cele cu circuit deschis. Totodată, a fost extins programul de vaccinare împotriva gripei, iar din iulie a început controlul medical obligatoriu şi gratuit al tuturor românilor pentru evaluarea stării de sănătate.
Nici în 2007 nu au lipsit scandalurile dintre farmacişti şi autorităţi, dintre asociaţiile bolnavilor şi şeful Sănătăţii, dintre cele două Palate, pe tema sistemului sanitar, la toate acestea adăugându-se protestele sindicatelor. Noua listă de medicamente compensate şi gratuite, dar şi noile preţuri de vânzare, au generat din nou aglomeraţie şi scandal chiar din primele zile ale anului.
Începând cu data de 1 ianuarie, a intrat în vigoare o nouă listă de compensate şi, odată cu ea, noile preţuri cu amănuntul ale medicamentelor de uz uman. Brambureala s-a creat întrucât persoanele care aveau reţetă prescrisă în 2006, cu medicamente care nu se regăseau în noua listă valabilă de la 1 ianuarie 2007, erau obligate să meargă la medicul de familie pentru o nouă prescriere, valabilă din acest an. Tot în inauarie, Patronatul Farmaciştilor a început răfuiala cu Executivul şi cu Casa de Asigurări de Sănătate, din cauza adaosului prea mic la medicamentele pentru bolile cronice, cerând ca acesta să depăşească 1,5 la sută cât a impus de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipului Bucureşti. Cele peste 280 de unităţi farmaceutice din Capitală s-au opus nivelului de 1,5 la sută impus de Casă la medicamentele pentru boli cronice. Farmaciştii atrăgeau atenţia asupra faptului că în Uniunea Europeană acest adaos este de minimum 24 la sută. Ei au propus ca adaosul să rămână din 12 la sută, măcar 7, dar nu de 1,5 la sută. Nemulţumirile farmaciştilor au rămas fără ecou, iar valoarea adaosului nu a fost modificată. Tot la început de an, unii medici de familie au refuzat eliberarea reţetelor medicale gratuite şi compensate şi asigurarea serviciilor medicale pentru propriii asiguraţi, condiţionând aceste servicii de semnarea contractelor pe anul 2007 cu Casele de Asigurări de Sănătate.


Licitaţiile - încă un prilej de reunire a "hienelor"

Abia intraţi în Uniunea Europeană, ne-am trezit în faţa unei alte mari probleme: în sute de spitale lipseau generatoarele de curent, iar o mică avarie putea curma viaţa unor oameni aflaţi în sala de operaţie chiar în acele momente. S-a întâmplat în Capitală, când o pană de curent a dat bătăi de cap medicilor şi bolnavilor din Spitalul Colentina, unde sângele de la hemodializă s-a coagulat, iar intervenţia chirurgicală în cazul unui pacient cu afecţiune ortopedică a fost amânată deşi acesta fusese anesteziat. Este numai un caz din cele câteva zeci care se întâmplă într-un an la nivel naţional. După aceste incidente, întrucât la noi sunt luate măsuri numai după ce s-a produs o nenorocire, autorităţile de sănătate publică au trecut la evaluarea situaţiei grupurilor electrogene, iar acum vorbesc despre echiparea tuturor unităţilor cu astfel de sisteme. Cele mai grave probleme care nu pot fi rezolvate rămân cele care vizează licitaţiile, pentru că orice achiziţie care are loc într-o instituţie publică este locul unde se adună, pe lângă companii de bună credinţă, şi "hienele". Este locul unde pot fi făcute jocuri murdare, contra unor sume importante. Un sistem care nu poate fi schimbat decât de o lege care întârzie să apară. De aceea, licitaţiile sunt continuu blocate de grupuri de interese. Puţini sunt cei cărora le pasă că întârzierea unei licitaţii la medicamente pune în pericol viaţa unui bolnav. Aşa s-a întâmplat şi în 2007 când, din cauza unor licitaţii contestate continuu, nu au putut fi cheltuiţi toţi banii, iar anumite programe au funcţionat în baza actelor adiţionale vechi. Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, recunoaşte că în sistem continuă să existe "feudali şi faraoni". El speră ca sistemul să scape cândva de influenţa lor. Până atunci, arena licitaţiilor este deschisă şi închisă la comanda banilor. Banii mai mulţi care au intrat în sistem au permis, pe de altă parte, reluarea unor lucrări de consolidare sau reparaţie, dar şi deschiderea unor şantiere noi.

An bun pentru salarii şi investiţii

În 2007, salariile de bază au fost majorate în trei etape, în total cu 22 la sută, astfel: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 faţă de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 faţă de nivelul din luna martie 2007 şi cu 14% începând cu data de 1 octombrie 2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007. Salariile individuale ale personalului contractual din cabinetele medicale individuale, organizate conform prevederilor legale din asistenţa medicală primară şi ambulatorie de specialitate se stabilesc prin negociere şi nu pot fi mai mici decât salariile de bază minime pe funcţii, grade şi trepte profesionale prevăzute, legislaţia privind unităţile sanitare publice, altele decât cele clinice. În acelaşi timp, veniturile medicilor rezidenţi din anii I şi II aplicate începând cu ianuarie au fost cele mai mari. Salariile medicilor rezidenţi cresc până la sfârşitul lui 2007, comparativ cu decembrie 2006, cu peste 40 la sută pentru cei din primii doi ani şi cu 37 la sută pentru cei din anii trei - şapte. De exemplu, pentru medicii rezidenţi în anul I, salariile au crescut de la 591 de lei noi (cât erau în decembrie 2006) la 830 de lei noi la sfârşitul anului 2007. Medicii rezidenţi din anii I şi II, beneficiază şi de tichete de masă, ceea ce înseamnă că vor avea o creştere a veniturilor de peste 60 la sută, conform ministrului Sănătăţii.
Ca premieră pentru sistem, în 2007, Ministerul Sănătăţii a achiziţionat 250 de ambulanţe pentru consultaţii la domiciliu, primele 50 de maşini care au fost puse în circulaţie costând 20.797.630 de lei. Maşinile au fost plătite tot din banii colectaţi ca "taxă pe viciu". Este vorba despre primul lot din contractul de 1.500 de ambulanţe, în valoare totală de 503.397.131 milioane de lei, pe care Ministrul Sănătăţii Publice l-a semnat în 2007. Şi tot în acest an a fost cumpărată prima ambulanţă spital. Şi în privinţa vaccinării gratuite împotriva gripei lucrurile au stat mai bine, fiind imunizată aproape 20 % din populaţia României, aşa cum a recomandat Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Campania are ca scop vaccinarea antigripală gratuită a persoanelor considerate la risc, în acest sens fiind achiziţionate 3,7 milioane doze vaccin gripal, cu o treime mai mult decât în 2006. Şi tot ca o noutate, datoriile către spitale, vechi de apoape patru ani, au fost lichidate. Fondul Naţional Unic al Asigurărilor de Sănătate a fost suplimentat, prin a treia rectificare bugetară, cu 473,3 milioane de lei, din care ar putea fi lichidate datoriile către spitale şi farmacii.


Cu mic cu mare, la analize medicale

Începând din 1 iulie, timp de cincisprezece luni, toţi românii, cu mic cu mare, trebuie să treacă pe la medicul de familie, pentru un control şi pe la laborator pentru câteva analize, în final urmând să aflăm cât de sănătoasă sau bolnavă - din punct de vedere strict medical - este naţia. Este un program amplu şi constituie o premieră. Ambiţios pentru ministrul Sănătăţii, costisitor în opinia opoziţiei, dar care, în final, ne va permite să aflăm care este speranţa de viaţă şi în ce fel ne vom duce zilele de acum încolo. Şi, nu în ultimul rând, va lumina zona crepusculară a statisticilor privind starea de sănătate a populaţiei. Este vorba despre "riscogramă". Adică, analiza riscurilor pacientului de a dezvolta o boală sau mai multe. O acţiune simplă, în care, cu un "click", medicul de familie va avea rezultatul riscogramei. Ministrul Sănătăţii i-a rugat pe medici să susţină programul şi chiar îi plăteşte mai mult pentru această acţiune. De asemenea, el i-a rugat pe români să meargă la medic, să-şi facă gratuit analize şi un control general, la data la care au fost programaţi. Evaluarea este privită cu scepticism, chiar şi după ce analiza la trei luni a arătat că multe persoane care se ştiau sănătoase nu stau prea bine. Iată că, prima evaluare a riscului de boală nu arată prea fericit. Aproape un sfert din cei 2,5 milioane de români care au fost examinaţi în cadrul programului naţional de evaluare a stării de sănătate prezintă risc pentru boala diabetică de tip II, 11,35 % - pentru boala cardio-vasculară, 3,41 % - pentru boala cronică, renală, iar 12 % - de cancer de col. În lunile iulie, august şi septembrie au fost trimise 5,905 milioane de taloane. Dintre acestea, 14,63% au fost returnate. În luna iulie au fost prezenţi la medic 26,13% dintre cei care au primit taloanele. În lunile august şi septembrie, ponderea celor evaluaţi din cei care au primit taloane a crescut la peste 60%. Din cele 2,5 milioane de persoane care au fost evaluate, la 1,5 milioane le-au fost recomandate analize de laborator. Dintre aceştia din urmă, numai 30% au primit indicaţia de a efectua setul complet de analize. Potrivit lui Nicolăescu, este semnificativ faptul că peste 200.000 de persoane, circa 8% dintre cele care au fost evaluate, au fost depistate cu cazuri noi de boală în urma evaluarii şi a confirmării prin examene de specialitate. Aceste rezultate ar putea da de gândit.

Şi, totuşi, rămâne lipsa de umanitate

Deşi pare că sărăcia din sistem a fost aproape eradicată, rămâne o mare problemă: criza de conştiinţă şi de omenie, o realitate dureroasă şi, de multe ori, ascunsă cu multă grijă. Pentru cei mai mulţi bolnavi contează mai puţin că au fost cumpărate ehipamente, rezultatele benefice ale taxei pe viciu sau indemnizaţia de stabilitate. Ei se lovesc de aroganţa, răceala sau lipsa de omenie a unor angajaţi din sistem. Ei critică, cel mai adesea, modul în care sunt trataţi de medicii sau asistentele cu care, din nefericire, au fost nevoiţi să vină în contact, pentru unii problemele apărute fiind rezolvabile, pentru alţii rămânând dramatice, însă puţini dintre ei mai au foţa să reclame neregulile.
De multe ori, aceste cazuri ascund o realitate dureroasă sau chiar tragică: sistemul de sănătate românesc a intrat într-o criză de conştiinţă şi umanitate. Motivele pentru care am ajuns aici contează, dar nu atât cât să compenseze pierderile. Unul din aceste cazuri este cel al soţilor Lungu, ei acuzând mai mulţi medici şi moaşe de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti că fiul lor, Sebastian, acum în vârstă de patru luni, nu vede, nu aude şi nu poate fi alimentat decât printr-un furtun, pentru că, în momentul naşterii s-a asfixiat cu cordonul ombilical, înfăşurat în jurul gâtului, lipsa aerului afectând creierul micuţului, pentru că viitoarea mamă a rămas nesupravegheată de către medicii şi asistentele care erau de gardă. Acest incident nu are legătură cu un anumit ministru al Sănătăţii sau cu un director de autoritate sanitară. De multe ori, cazuri de acest fel nu au legătură nici măcar cu managerul spitalului sau cu şeful de secţie. Pentru că relaţia se rezumă strict la medic şi pacient şi poate la asistenţi medicali.


La bilanţ, 2007 poate fi apreciat un an bun pentru sistem, pornind de la cardul european de sănătate sau de la formularul E112, care îi permite realizarea unui tratament în străinătate dacă acest lucru nu este posibil în ţară. Este anul în care doctori şi asistente pot lucra în ţările UE şi în care parcul de ambulanţe se schimbă vizibil. Spitalele îşi schimbă şi ele faţa, iar medicii luptă pentru performanţe comparabile cu cele din statele Uniunii. Schimbările de acest fel sunt binevenite. Celelalte, de conştiinţă, de mentalitate, se lasă încă aşteptate. În această privinţă, lucrurile se mişcă mai greu, dar transformarea este vitală.