Un subiect deloc plăcut, dar care trebuie înţeles corect, inclusiv de către aparţinători, este cel al autopsiei persoanelor decedate în unităţile sanitare. Interlocutoare în elucidarea respectivei probleme ne este reputatul medic dr. Elena Roşca, medic şef al Laboratorului de Anatomie Patologică din cadrul Spitalului Clinic Judeţean Oradea. Conform Legii nr. 104/27 martie 2003 privind manipularea cadavrelor umane şi prelevarea organelor şi ţesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, dreptul de manipulare a cadavrelor umane pentru diagnostic sau activităţi didactice şi ştiinţifice revine serviciilor de anatomie patologică (...), care, prin mijloace ştiinţifice, stabilesc diagnosticul de certitudine, contribuind la realizarea cercetării ştiinţifice în domeniu medical şi la îmbunătăţirea asistenţei medicale. Obligativitatea şi excepţiile în cazul autopsiei anatomopatologice Reglementările sanitare în vigoare (Legea 140 şi Normele ei de aplicare) stipulează că autopsia anatomopatologică se efectuează obligatoriu în cazul tuturor deceselor survenite în spital, unde este necesară confirmarea, precizarea sau completarea diagnosticului clinic, inclusiv în cazul copiilor sub un an, indiferent de locul decesului, precum şi decesele materne, care nu sunt cazuri medico-legale. Există însă şi excepţii şi anume pentru pacienţii cu afecţiuni cronice cunoscute, bine investigate. În condiţiile în care aparţinătorii nu au nici o rezervă asupra bolii şi tratamentului aplicat, asumându-şi în scris responsabilitatea, pentru aceasta, se poate dispune neefectuarea autopsiei sub semnătură, de către directorul spitalului, cu avizul şefului de secţie, unde a fost internat decedatul, al medicului curant şi al şefului serviciilor de anatomie patologică. Dr. Roşca precizează: "În toate cazurile în care există suspiciunea unor implicaţii medico-legale, prevăzute de lege, suntem obligaţi ca în termen de 24 de ore să anunţăm în scris organele de urmărire penală competente, pentru îndrumarea cazului către instituţia de medicină legală. Aceeaşi procedură se realizează pentru decedaţii neidentificaţi şi pentru cetăţenii străini decedaţi în spitale." Prelevarea şi donarea de organe Chiar dacă mult mai timid, există totuşi şi la noi persoane care încă din timpul vieţii îşi pun la dispoziţia unei instituţii de învăţământ superior medical uman corpul, după deces, în baza unor norme comune elaborate de serviciile de prosectură ale spitalelor şi conducerile instituţiilor de învăţământ superior medical uman. O altă situaţie a prelevării şi donării de organe este cea prin care aparţinătorii unui decedat în spital îi respectă dorinţa exprimată pe timpul vieţii acestuia, pentru a salva alte vieţi, în spiritul legislaţiei în vigoare. Costul autopsierii cadavrelor este de 800 000 lei în unităţile spitaliceşti, aici fiind incluse serviciile de restaurare a aspectului, precum şi îmbălsămarea, spălarea, îmbrăcarea şi cosmetizarea acestora. Autopsierea efectuată în toate cazurile de suspiciune a unor implicaţii medicale este reglementată de Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, aprobată prin Legea nr. 459/2001, cu modificările ulterioare, costul acesteia atingând câteva milioane de lei. Costul este suportat de persoane sau instituţia care cere autopsierea medico-legală. Serviciile de pompe funebre care există în municipiu vin în ajutorul familiilor decedaţilor, ocupându-se inclusiv de documentele necesare înhumării acestora. Este greşit să se creadă, cum se mai vehicula înainte, că personalul din Laboratorul de anatomie patologică efectuează autopsierea decedaţilor din unităţile sanitare după bunul lor plac, nerespectând nici o legislaţie. Respectăm doleanţele aparţinătorilor de a refuza autopsierea, în toate cazurile în care legislaţia sanitară în vigoare stipulează excepţiile de la regulă, mai spune interlocutarea noastră.