Temperaturile ridicate creează riscuri suplimentare pentru oameni, în această perioadă. Unul dintre acestea este infectarea cu diferite boli în urma mușcăturii țânțarilor. Printre cele mai periculoase boli pe care o puteți contacta se află infecția cu virusul West Nile.

 

Virusul West Nile (VWN) aparține familiei Flaviviridae și este un membru al grupului de flavovirusuri transmise de artropode. VWN poate infecta oameni, păsări, țânțari, cai și alte mamifere, dar transmiterea se face numai prin înțepătura de țânțar. Peste 110 specii de păsări pot fi infectate cu virusul West Nile. Cele mai multe cazuri de infectare se produc în perioada iulie – septembrie când țânțarii sunt cei mai activi. Virusul se transmite numai prin înțepătura de țânțar, nu poate fi transmis prin contact fizic obișnuit.

La om, în majoritatea cazurilor (80%), infecția are manifestări subclinice, iar când acestea sunt tipice, spectrul clinic și severitatea pot fi foarte variate. În general, simptomele apar după 3 – 15 zile de la contactarea virusului (prin înțepătura țânțarului). Organismul uman răspunde diferit in urma infecției cu virusul West Nile, în ceea ce privește simptomatologia: prin manifestare de simptome severe (infecție neuroinvazivă) – Sindrom febril și meningită, meningoencefalită sau encefalită cu lichid cefalorahidian (LCR) clar.

Mai puțin de 1% de persoane infectate cu virusul West Nile dezvoltă simptome severe de boală: febră puternică, dureri de cap, rigiditate la nivelul gâtului, dezorientare, coma, tremor și convulsii, slăbiciune musculară, pierderea vederii sau amorțeală și paralizie.

Simptomele pot persista pe perioada mai multor săptămâni, iar unele complicații neurologice pot fi permanente. Recuperarea este caracterizată de o perioadă lungă de convalescență și extenuare. Rata mortalității în rândul persoanelor care dezvoltă manifestări neurologice severe este de până la 17%.

Aproximativ 20% dintre persoanele infectate cu virusul West Nile prezintă simptome de severitate moderată: febră, durere de cap, simptome gastrointestinale: stare de greață și vărsături, lipsa apetitului alimentar, diaree, dureri musculare și articulare, mai rar limfadenopatie (inflamarea ganglionilor limfatici) sau urticarie la nivelul pieptului, abdomenului sau spatelui. Simptomele se manifesta pe o perioada de 7-10 zile, dar slăbiciunea poate persista până la câteva săptămâni, iar limfadenopatia pana la 2 luni.

Aproximativ 80% dintre persoanele infectate cu virusul nu prezintă niciun simptom.

Factorii de risc sunt: vârsta înaintată, tumori cerebrale, hipertensiune arterială, afecțiuni hematologice, diabet zaharat, boli de rinichi, abuzul de alcool și factori genetici.

 

Cum se pune diagnosticul și cum se tratează infecția cu VWN

 

Diagnosticarea infecției cu virusul West Nile se face printr-o combinație de teste speciale de laborator, corelate cu observarea semnelor și simptomelor. Diagnosticul de laborator se stabilește pe baza unui algoritm de diagnostic care a fost adus la cunoștința tuturor furnizorilor de servicii medicale.

Se consideră caz posibil orice persoană cu vârsta ≥ 15 ani care prezintă febră și una din următoarele: meningită, meningoencefalită, encefalită cu lichid cefalorahidian (LCR) clar.

Confirmarea diagnosticului se face numai în cadrul laboratoarelor specializate, pe baza unor criterii de laborator care presupun: evidențierea răspunsului imun specific anti virus West Nile în ser, adică apariția de anticorpi specifici IgM împotriva WNV în ser – pentru cazul probabil; prezența a cel puțin unuia dintre următoarele criterii de laborator - pentru cazurile confirmate: izolarea virusului West Nile din sânge sau LCR, detectarea acidului nucleic al virusului West Nile în sânge sau LCR, răspuns imun specific (Ig M) anti virus West Nile în LCR, titru crescut de IgM anti virus West Nile ȘI detectarea IgG anti virus West Nile în ser  ȘI confirmarea prin neutralizare.

Nu exista un tratament specific pentru virusul West Nile, există numai tratament simptomatic suportiv.

În cazul manifestării de simptome de severitate medie, starea pacientului se îmbunătățește după câteva zile în absența oricărui tratament.

În cazul simptomelor severe, se recomandă prezentarea de urgență la camera de gardă; în aceste situații fiind necesară spitalizarea pacientului și administrare de tratament intravenos.

 

Prevenirea infectării cu West Nile

 

Cea mai simplă metoda de tratament este prevenirea infectării prin evitarea înțepăturilor de țânțar și prin împiedicarea țânțarilor să se înmulțească în preajma noastră.

Țânțarii transmit agenți patogeni care produc îmbolnăviri la om si la animale. Bolile cele mai răspândite sunt arbovirozele, dintre aceste făcând parte și infecția cu virusul West Nile.

Pentru a-și depune ouăle femelele de țânțari se hrănesc cu sânge. În timp ce se hrănesc cu sânge, acestea se infectează cu agenți patogeni de la animale sau om sau îi transmit acestora. Țânțarii trăiesc și se dezvoltă în preajma noastră, unde îi întâlnim fie sub forma de larve (ouă), fie sub forma adultă.

 

Pentru a evita înțepăturile de țânțari purtați îmbrăcăminte cu mâneci lungi și pantaloni lungi, dacă ieșiți seara din locuințe sau ieșiți seara în parc la plimbare sau când mergeți în pădure, la pescuit, în Deltă; utilizați substanțe chimice repelente împotriva țânțarilor comercializate în farmacii (DEET, icaridin, picardin, IR 3535), pe care să le aplicați pe părțile descoperite ale corpului (în concordanță cu instrucțiunile de pe etichetă); împiedicați pătrunderea țânțarilor în casă prin folosirea de plase de protecție la ferestre și uși; utilizați substanțe insecticide în locuință și în jurul locuinței; utilizați în locuință aerul condiționat; utilizați plase împotriva țânțarilor în jurul paturilor în cazul în care nu sunt disponibile celelalte masuri menționate anterior sau dacă dormiți în aer liber. Acoperiți pătuțul copilului sau căruciorul cu plase împotriva țânțarilor.

„Direcția de Sănătate Publică Bihor a informat autoritățile administrației publice locale privitor la aplicarea măsurilor de dezinsecție a spațiilor publice în vederea limitării răspândirii țânțarilor. Pentru a preveni mușcăturile țânțarilor în spațiile de locuit (interioare și exterioare) considerăm că trebuie aplicate riguros și de către cetățeni măsurile de protecție împotriva țânțarilor și măsurile de limitare a înmulțirii țânțarilor în cadrul propriilor gospodării”, se afirmă într-un comunicat al Direcției de Sănătate Publică Bihor, semnat de directoarea executivă, dr. Daniela Rahotă.