Un articol critic la adresa conținutului unei reviste susținută din bani publici s-a transformat într-o polemică, pe alocuri, scăpată de sub control. Argumentele și luciditatea au ieșit de sub orizontul celor care produc Revista de cultură Familia, orice critică fiind catalogată atac la persoană. Inclusiv Redacția Crișana a fost urecheată pentru că a cutezat să ofere spațiu de exprimare unei voci critice, evident insignifiante pentru calapodul literar al Familiei din epoca celor cinci ani pricăjiți.

La fel cum Familia își poate alege subiectele revistei și poate scoate un număr la două-trei luni, deși prin contract trebuie să producă un număr pe lună, orice editor poate proceda în același mod. Singura diferență constă în faptul că un editor privat își pune în joc banii proprii, pe riscul său, în timp ce Revista Familia este susținută din banii publici și trebuie să dea socoteală celor care îi susțin, în sensul că vor performa, sau măcar vor avea o evoluție decentă. Cum acest lucru nu se întâmplă ci dimpotrivă, asistăm la o degenerare a conținutului și un dezinteres general față de o revistă subvenționată, este dreptul oricărui contribuabil la bugetul public, interesat de viața culturală a urbei, să pună întrebări. Și este inadmisibil să fie trimis la plimbare pe motiv de „nesimțire”, cum la fel de adevărat este faptul că orice redacție literară, culturală, jurnalistică alege sau respinge textele trimise spre publicare.

Mai este oare relevant să amintesc faptul că toate evenimentele în care a fost implicată Revista Familia și care au fost trimise spre publicare ziarului Crișana au fost (și vor fi) publicate? 

Prin urmare, aveți în continuare un nou text polemic, care merită să fie cunoscut de opinia publică, cu nebunul risc de a vorbi liber...  (Daniel Man - Crișana)

***

În anul de grație 2026 redactorul șef al Revistei Familia se vădește a fi un adept al cenzurii presei chit că, recunosc, cel puțin nu m-a cenzurat pe propriul Facebook. Astfel, acuză cotidianul Crișana că, în mod "reprobabil", a fost "porta-vocea" unui articol trimis de mine și, în plus, pe propria pagină de Facebook a ținut să ne "rușineze" atât pe mine cât și pe redacția Crișanei fiindcă a decis să respecte principiul libertății de exprimare fără invective.

De fapt, la articolul respectiv doar titlul era o opinie: „Revista Familia pare că trăiește din coliva poeziei de debut a lui Mihai Eminescu” - opinie inspirată de faptul că atunci când s-a pus la moment problema să se reducă fondurile publice pentru revistă au apărut voci care s-au opus pe motiv că Eminescu a debutat în revista fondată de Iosif Vulcan. De parcă debutul poetului național ar trebui să valideze necondiționat activitatea Revistei Familia.

Textul articolului respectiv a conținut doar relatări obiective plus o poezie selectată în mod nepriceput sau neglijent de diriguitorii Familiei, după cum mi-a scris chiar autoarea poeziei în cadrul unui comentariu la postarea pe Facebook a domnului Pricăjan.

Citez: "Cristi Horgos, referitor la pasajul din articol care mă vizează, sunt și eu de acord cu dvs. că este un text, cu multă indulgență, nefericit :)) eu l-am scris. mă bucur că nu l-am inclus în volumul meu, pe care vă încurajez să-l descoperiți măcar din rațiuni de curiozitate, sunt acolo mai multe texte care nu l-ar încânta pe Eminescu «șezi călare drept în dop / și să mergem în galop»".

În contra-partidă, argumentația domnului redactor șef Pricăjan s-a axat pe faptul că aș fi scris "cu tupeu și cu nesimțire", că aș fi "fudul", că "mi-am luat nasul la purtare" și că nu i-am cerut Revistei Familia, susținută din bani publici, dreptul de republicare a unei poezii (aceasta, așa, pesemne ca o elegantă intimidare). Da, cu mult "tupeu" afirm că asemenea polemică de "vătaf-șef" de redacție amintește de urechelile Domnului Vucea.

Mai merită notat că părerea domnului Pricăjan a fost că omul, adică eu, "e supărat ca i-am refuzat mai multe texte absolut inepte, cam așa cum e și ăsta". Acuma, sigur, în ciuda calificativului de "nesimțire", mi-a păsat de refuzuri și m-a făcut curios cum stăm cu linia editorială la revista Familia.

Foarte pe scurt, unul dintre "textele mele inepte" a fost considerat destul de "inept" cât să fie publicat de patruzeci de redacții culturale sau de știri, prima publicare fiind chiar în Crișana, de Ziua lui Brâncuși. La vremea când a refuzat articolul, domnul Pricăjan mi-a explicat că în opinia domniei sale că era un text mai degrabă jurnalistic și mai puțin cultural. Și i-am înțeles perspectiva. Dar iată că acum, după ce am criticat selecții deficitare de texte în Familia, textul a devenit brusc "inept". Deci domnul Pricăjan e de bună credință, iar patruzeci de redacții au ales să publice un "text inept"...

Iar al doilea "text inept", în versiuni în limba engleză, e recomandat de motorul AI Google, la căutarea după "spirals immortality" sau "spirals afterlife", din multele site-uri și bloguri din lume, nu doar în prima pagină ci pe prima poziție. Aceasta nu e opinie ci o stare de fapt încă verificabilă.

La întrebarea, de altfel pertinentă, de ce am trimis articolele și revistei Familia recunosc că dintr-un neinspirat sentiment de apartenență la comunitatea locală.

Poate și pentru că am fost încurajat de reacția fostului redactor-șef Traian Ștef care mi-a răspuns, în iarna 2020/2021, că i-am trimis "un text bine scris" în care era vorba că Inteligența Artificială va putea "reînvia" o persoană decedată pentru trăitorii apropiați ei dar nu va putea niciodată crea efectiv ego-ul personal cu emoții și sentimente. Doar că Traian Ștef mi-a explicat că tocmai a fost schimbat de la șefia Revistei Familia și m-am luat cu altceva.

Oricum promit că, indiferent cine va conduce pe viitor Revista Familia, nu voi mai trimite niciun text pentru a preîntâmpina orice interpretări în contextul criticilor pe care le formulez.

Dar să precizez acum care îmi pare a fi miza limbajului bădăran care denotă disperare la domnul Pricăjan. Probabil e deranjat de ideea că nu și-ar dedica suficientă atenție conținutului Revistei de cultură Familia în timp ce, pe lângă salarul plătit de Consiliul Județean Bihor din bani publici, mai are încasări private din profesiile de traducător, dar și de scriitor. Plus scrieri, pe Facebook, sumedenie, despre propriile creații ...

Eu aș fi preferat mai multă dedicație Revistei Familia chiar în detrimentul multiplelor lansări și promovări de cărți personale, în timpul programului de lucru, cărți care, obiectiv vorbind, doar putem spera că se vor solda la moment dat cu un premiu literar.

În schimb, îl felicit din toată inima pe redactorul-șef adjunct Mihók Tamás al Revistei Familia, care a fost desemnat „Tânărul Scriitor al Anului 2024”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a Anului 2024, desfășurată pe 15 ianuarie, cu ocazia Zilei Culturii Naționale. Am citit câteva poezii din volumul "æs alienum" și am găsit cu plăcere trimiteri către Carl Jung.

Pe baza celor arătate și a selecțiilor neglijente de texte consider că o rocadă între redactorul-șef și adjunctul său ar fi binevenită, în acest moment, măcar și pentru faptul că domnul Mihók Tamás s-a declarat în scris pentru libertatea de exprimare. Iar domnul Pricăjan, deși la numirea sa ca redactor-șef, subliniez numire, nu selecție prin concurs, a promis în scris "un suflu nou", tirajul revistei a rămas tot la două sute și ceva de exemplare. După un cincinal de la numire, aceasta e oglinda managementului concurat de facebookul personal.

Doar ultimul exemplu: pe 14 ianuarie domnul Pricăjan și-a promovat ultimul roman "Instinct de supraviețuire" la Facultatea de Litere din Oradea, fapt dublu documentat pe facebook-ul domniei sale.

Cristian HORGOȘ

P.S. De această dată nu am trimis acest articol pe adresa de e-mail a redacției "Familia" pentru a-și formula un punct de vedere, întrucât mi-au solicitat în scris să nu o mai fac. Ceea ce, sigur, nu înseamnă că nu și-l poate face public ulterior.