Călinul (Viburnum opulus) este un arbust stufos a cărui înălţime ajunge până la 4 m. Are scoarţa la început netedă, de culoare verde-cenuşie, care însă cu timpul devine cenuşie şi cu crăpături. Frunzele sunt oval-alungite, cu un peţiol scurt prevăzut cu un jgheab, având 2-4 glande roşiatice vizibile. Toamna, frunzele se colorează în roşu, la fel ca şi fructele. În scopuri terapeutice, de la călin se strânge coaja de pe ramurile şi tulpinile tinere. Recoltarea se face primăvara, în momentul când seva începe să circule mai intens (aprile-mai). Se fac tăieturi inelare pe ramuri la distanţe de 15-25 cm. Inelele se unesc între ele printr-o tăietură făcută în lungime. Cu vârful cuţitului se desprinde coaja de pe ramuri şi tulpini. Coaja de călin se usucă în straturi subţiri, în aer liber sau în uscătorii, la temperatura de 40-45EC. Din 2-3 kg coajă proaspătă se obţine 1 kg de produs uscat. Remediul de pregăteşte sub formă de decoct (fiertură) dintr-o linguriţă de coajă uscată şi mărunţită la o cană cu apă. Administrate intern, remediile din coajă de călin au efect astringent, sedativ, antidismenoreic.