Ceaiul din frunze de mesteacăn elimină toxinele din corp, stimulează schimburile organice, având în acelaşi timp şi o acţiune depurativă.
Multe boli de piele sunt influenţate în bine de o cură făcută cu acest ceai. Diureza produsă are o acţiune favorabilă în reumatism, gută, inflamaţii articulare şi nefrite cronice. Se recomandă în formele cardio-renale însoţite de edeme şi albuminurie, contribuind la eliminarea apei reţinută în ţesuturi. Nu provoacă iritaţii ale parenchimului renal. Favorizează eliminarea acidului uric şi colesterolului. După unii autori, ceaiul din frunze de mesteacăn are proprietatea de a dizolva piatra la rinichi, fiind foarte util în tratamentul litiazei renale. Se recomandă şi în tratamentul unor boli de ficat. Infuzia din frunze de mesteacăn se face din 20 g frunze uscate şi mărunţite (2-3 linguri) peste care se toarnă 200 g apă clocotită. Se acoperă şi se lasă până se răceşte la temperatura de 40°C, apoi se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu, care neutralizează acidul betuloretinic, deoarece acesta micşorează acţiunea diuretică. După 6 ore, se strecoară şi se bea lichidul în 2 reprize, la un interval de 4 ore.