Am fost convinsă că dincolo de fruntariile ţării, sistemul sanitar funcţionează perfect. Poposind la Viena, prietena mea Ştefania m-a convins, printr-un exemplu, că situaţia lasă de dorit şi acolo. A intrat la camera de gardă a spitalului municipal, al cărui sponsor principal era societatea unde soţul ei era manager (persoană foarte cunoscută), şi a cerut un pahar cu apă, în atmosferă înregistrându-se, la umbră, 39 de grade Celsius. Cu zâmbetul larg, ne-a cerut scurt şi concis o taxă de 7 şilingi, abia după aceea ne-a servit paharul cu apă. Revoltată, Ştefania a încercat să-i explice că este o urgenţă care nu se plăteşte, fiind susţinută de sponsorul principal, dar degeaba, asistenta nu s-a lăsat. A plătit taxa şi a primit paharul cu apă rece... Mi-am amintit de episodul vienez când doamna T. E., pensionară ne-a relatat că, aşteptându-şi la rând pensia, i-a venit rău în faţa unui cabinet medical privat. A intrat, mai mult leşinată, ajutată de câţiva oameni cu suflet şi a cerut un pahar cu apă. Apa curgea la robinet, dar neavând pahar, pensionara a putut doar să înghită în sec. "Aş fi dat oricât pentru un pahar, dar nu aveam de unde să-l cumpăr". O altă pacientă din sala de aşteptare i-a oferit un pahar de plastic, din care băuse ea apă, spunându-i să-l spele şi să se servească cu apa de la robinet. "A fost salvarea mea, altfel nu ştiu ce păţeam", a adăugat pensionara. Între timp, pe toate canalele audiovizualului se anunţa că există corturi şi locuri amenajate pentru îngrijiri medicale persoanelor care suferă din cauza temperaturilor foarte mari. Oare ministrul Sănătăţii este convins că în teritoriu totul merge strună? Trist, foarte trist... * Perpetuum mobile Din anii 90 până azi, lună de lună, lipsa medicamentelor compensate şi/sau gratuite este pusă pe seama fondurilor tot mai mici alocate acestora. Paradoxul perpetuu este cu atât mai supărător cu cât fiecare dintre cei 17 miniştri ai Sănătăţii afirmau că au suplimentat aceste fonduri, vinovaţi fiind cei care le gestionează (?!). O altă explicaţie paradoxală este aceea conform căreia pacienţii vor să-şi facă stoc din medicamentele necesare contra suferinţei lor, de teama exacerbată că după primele trei zile ale lunii nu vor mai putea intra în posesia lor, stocul fiind epuizat în farmacii. O altă propunere a ministrului Nicolăescu ni s-a părut mai bizară decât cea anterioară: pacienţii să nu-şi scoată medicamente decât din a doua decadă a fiecărei luni, ceea ce va permite ca în farmacii să existe în permanenţă compensate şi gratuite. Ştirea conform căreia de la 1 noiembrie se vor ieftini cu 15% medicamentele compensate şi gratuite propuse de factorii de decizie vine parcă să îndulcească starea în care se zbat pacienţii lună de lună. Credeţi în viabilitatea acestor propuneri? Noi nu credem, dar poate ne înşelăm. Dă, Doamne, să fie aşa! * Reforma e necesară, dar insuficientă Implementarea actualei reforme în sănătate (fiecare ministru al sănătăţii a propus reforma sa!) se regăseşte până acum în schimbarea managerilor spitalelor. Şi se zice că politicul nu este deloc implicat. Credeţi aşa o gogomănie? Noi, nu. Cum se schimbă culoarea politică la guvernare, aşa se fac şi modificările în teritoriu. Degeaba am tot scris că în sănătate este valabilă o singură politică, cea a sănătăţii pacientului, nimeni nu are urechi să audă. Nu este de mirare, deci, că bolnavilor li se aduce hrană de acasă, medicamente pe care în farmaciile spitalelor nu le mai găsesc sau, şi mai rău, la oncologie, pacienţii se înscriu pe liste de aşteptare pentru citostatice, de exemplu. În tot acest timp, ministrul Nicolăescu este preocupat de verificările managerilor spitalelor, "de unde are informaţii că asistenţa sanitară lasă de dorit" şi este nevoie de o nouă schimbare. Se face oare că nu ştie că întreg sistemul pe care îl păstoreşte cu atât aplomb este în colaps prelungit? Gravă eroare! Subliniem că reforma a fost şi este necesară, dar după rezultatele înregistrate ni se pare insuficientă. Şi ca o măsură colaterală, acelaşi ministru doreşte să implementeze un amplu proces de descentralizare, ca parte integrantă a procesului de reformă în sănătate, vizând măsuri urgente care urmează a fi întreprinse pe termen scurt prin constituirea, la nivelul fiecărei regiuni de dezvoltare, a unor structuri flexibile, capabile să surprindă îndeaproape şi cu promptitudine nevoile reale de sănătate ale populaţiei din comunităţi. Astfel, Agenţia Naţională de Programe, ca unitate cu personalitate juridică, va avea în subordinea sa opt agenţii regionale de programe, unităţi cu personalitate juridică, care au în structură servicii judeţene de programe - unităţi fără personalitate juridică, organizate prin desprinderea lor din structurile similare ale autorităţilor de sănătate publică. De asemenea, Agenţia Naţională de Asistenţă medicală va avea în subordine opt agenţii de asistenţă medicală, unităţi cu personalitate juridică, care au în structură servicii judeţene de asistenţă medicală - unităţi fără personalitate juridică, prin desprinderea următoarelor structuri din autorităţile de sănătate publică: asistenţă comunitară/înregistrare - evaluare asistenţi medicali, asistenţă medicală ambulatorie de specialitate, asistenţă medicală de urgenţă prespitalicească şi spitalicească, asistenţă materno-infantilă. Vor fi supuse reorganizării şi Inspecţia Sanitară de Stat, cu cele opt inspecţii regionale sanitare de stat, precum şi serviciile de ambulanţă judeţene, care trec în subordinea consiliilor judeţene, spitalele comunale, centrele de sănătate, spitalele municipale de urgenţă şi cele orăşeneşti, spitalele de boli cronice, precum şi unităţile ambulatorii care trec din subordinea actualilor ASP în subordinea consiliilor locale. Părerile sunt împărţite, unii susţin că pe vechii piloni, DSP-ASP, bine organizate, s-a desfăşurat timp de mai multe decenii o activitate dacă nu foarte bună, cel puţin decentă în sănătate. Disiparea acestor organisme ar rezolva, oare, haosul din sănătate? Ce ziceţi?