Din frunze şi flori se prepară numai macerate de uz extern (la rece), care se aplică sub formă de cataplasme, cu efect emolient si calmant, în cazuri de furunculoză. Maceratul se obţine dintr-o linguriţă de plantă la o cană de apă rece, care se lasă o jumătate de oră. Prelucrarea se face la rece, din cauza mucilagiilor pe care planta le conţine şi care sunt solubile la rece. Rădăcina mărunţită de plantă se foloseşte la infuzie - 2 linguri de plantă la o cană de apă clocotită. Soluţia obişnuită se foloseşte, mai ales, sub formă de cataplasme, tot în furunculoză. Pentru uzul intern se foloseşte alt tip de macerat, la rece, dintr-o lingură de nalbă rădăcină la 250 ml de apă, timp de 30 de minute. Se strecoară, iar în soluţia filtrată se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu. Se face acest lucru pentru ca maceratul să nu irite stomacul. Soluţia obţinută se încălzeşte uşor şi se bea în cursul zilei. Este emolientă, antiinflamatoare, expectorantă, de eliminare a secreţiilor din căile respiratorii. Este indicată în afecţiunile aparatului respirator, în faringite, în bronşite acute şi în infecţiile renale. Pentru uzul extern, de această dată din rădăcină, se prepară un decoct din 20 g de rădăcină mărunţită şi 200 ml de apă; se fierbe timp de 10 minute, cu completarea pe parcurs a lichidului evaporat, iar produsul final se foloseşte ca emolient, sub formă de gargară, pentru afecţiuni din sfera ORL, respectiv laringite şi rinofaringite. Infuziile pentru uz intern se îndulcesc cu miere şi se beau calde. Sub formă de cataplasme, preparatele din nalbă, prin macerare la rece, se folosesc în îngrijirea pielii feţei, ca emolient, în arsuri, pentru tratarea rănilor, a ulceraţiilor, în îngrijirea flebitelor şi pentru recuperare după fracturi.